Ceapa şi usturoiul: mituri, superstiţii şi adevăr

Nimeni nu poate spune cu exactitate când au fost cultivate primele plante din familia usturoiului, cepei sau prazului, însă, ceea ce ştim este că folosim aceste alimente de mii de ani, scrie descoperă.ro.

Excavările din ultimii ani realizate la situri arheologice ce datează din epoca bronzului au descoperit că, încă din acea vreme, aliaceele erau consumate împreună cu smochinele şi feniculul.

Pe de altă parte, este destul de probabil ca oamenii preistorici să fi consumat şi ei aliacee şi chiar să le fi păstrat pentru iarnă, având în vedere că ele se conservă bine şi nu au nevoie de sare sau îngrijire specială pentru a nu se strica de-a lungul lunilor grele de iarnă.

Unii istorici cred că aliaceele au fost cultivate iniţial în Asia Centrală, în timp ce alţii cred că ele au fost, mai întâi, răspândite în Iran şi Pakistan. Oricum, specialiştii susţin că este foarte probabil ca ele să fi fost consumate de multe culturi cu mult înainte de a fi cultivate.

Dovezi solide referitoare la această familie apar abia câteva mii de ani mai târziu, în Egiptul Antic. Se pare că cepele nu reprezentau numai hrană pentru egipteni, ci că ele erau venerate pentru forma lor sferică şi pentru inelele concentrice care simbolizau viaţa eternă. Aşa se explică de ce pe pereţii caselor şi ai mormintelor erau reprezentate cepe.

Adesea, picturile din acea perioadă prezintă banchete de la care nu lipseau aliaceele. Alte opere deartă  prezintă preoţi care ţin în mâni cepe sau altare acoperite de aceste legume. Mai mult, dintre toate legumele ilustrate în acea perioadă, cepele sunt singurele create din aur.

Aşa se explică, probabil, de ce specialiştii au descoperit că aliaceele aveau un rol important în ritualul de mumifiere. Mai exact, arheologii au descoperit urme de ceapă în regiunea pelvisului şi a toracelui defuncţilor. Mai mult au existat şi cazuri în care au fost găsite bucăţi de ceapă ataşate de tălpi şi restul picioarelor mumiilor. În alte cercetări, au fost descoprite mumii care aveau ceapă presată pe urechi. Un exemplu celebru este cel al lui Ramses al IV-lea care a fost înmormântat având urme cepe în orbitele oculare.

De ce erau atât de utilizate cepele în acest ritual? Una dintre teorii sugerează că oamenii din Egiptul Antic cunoşteau proprietăţile antiseptice ale legumei şi că ea le-ar fi de ajutor morţilor în viaţa de apoi. O altă teorie sugerează că egiptenii credeau că mirosul specific şi puternic avea capacitatea de a-i învia pe defuncţi (Ceea ce este destul de ciudat, dacă ne gândim la cazul lui Ramses care ar fi înviat lăcrimând).

În China, în schimb, ceapa era utilizată încă de acum 5.000 de ani, usturoiul fiind acceptat în jurul anului 2.700 î.e.n., când a început să fie utilizat pentru a da gust mâncării . Mai târziu, el a fost folosit şi pentru conservarea alimentelor, pentru ca apoi, în jurul anului 200 î.e.n. el să fie înscris în topul celor 300 de plante cultivate pe acest teritoriu.

 

  •  Aliaceele panaceu

Egiptenii foloseau usturoiul şi ceapa pentru a crea diverse remedii. Se pare că oamenii care au lucrat la construirea piramidelor au fost hrăniţi cu multă ceapă şi usturoi. În una dintre scrierile lui, istoricul grec Herodot a sugerat că 90 de tone de aur au fost cheltuite pentru a asigura necesarul de ceapă pentru lucrători, pe timpul construcţiilor. De asemenea, sclavii egipteni care au lucrat la ridicarea piramidelor primeau o porţie zilnică de usturoi deoarece se credea că acest aliment îi va feri de boli şi le va da putere.

În acelaşi timp, usturoiul era folosit ca metodă de schimb. Mai exact, pe vremea lui Tutankhamon, aproximativ 7 kg de usturoi erau suficiente pentru cumpărarea unui sclav sănătos de sex masculin.

 

  • Alimente interzise sau respinse

În Mesopotamia, consumul de ceapă era asociat cu indivizii din clasa inferioară. Cei săraci primeau lunar o raţie de pâine şi ceapă, iar aceasta a devenit dieta de bază. Este foarte posibil ca ceapa să fi fost refuzată de clasele superioare, adică de cei care îşi permiteau să consume alte legume, din cauza mirosului. Este foarte important să nu trecem cu vederea faptul că atunci ceapa era consumată crudă, motiv pentru care respiraţia celui care o mânca trebuie să fi fost destul de respingătoare.

Pe de altă parte, în Egipt, cepele par să fi avut un rol dublu. În ciuda celor menţionate anterior, se pare că unii preoţi nu aveau voie să consume acest aliment. Motivul nu este clar nici astăzi. Astfel nu se ştie dacă li se interzicea să consume ceapă pentru că ea era venerată sau pentru că respiraţia urât mirositoare pe care ar fi avut-o după ce mâncau i-ar fi jignit pe cei din clasa superioară.

Chiar şi astăzi, în India, unora dintre brahmani li se interzice să consume ceapă sau usturoi, asta în ciuda faptului că le este permis să le utilizeze în practici medicale. Mai mult, ca urmare a uneia dintre scrierile profetului Mahomed, se pune că oamenii care miros a capă şi a usturoi nu au voie să intre în moschee.

 

  • Usturoiul  şi evreii

Evreii considerau că usturoiul scade senzaţia de foame, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, ucide paraziţii, vindecă gelozia, ajută corpul să aibă o temperatură crescută, încurajează iubirea şi dă o culoare frumoasă chipului.

„Talmud”, un text ce conţine învăţături vechi evreieşti, încuraja consumul de usturoi în zilele de vineri înainte de iniţierea actului sexual în ziua de sabat.

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.