Frica de nou şi agăţarea de „tradiţie”

Lumea vie a Naturii, din care omul este o parte – are legile ei biologice clare, a căror validitate o descoperim în fiecare zi. Una dintre legi – evidentă pentru toţi marii biologi ai lumii se numeşte EVOLUŢIE.

Evoluţia este un proces de învăţare/dezvoltare continuu – prin care un individ sau o specie se adaptează mai bine la mediul înconjurător în continuă schimbare de pe pământ.

În acelaşi timp, este un proces plin de provocări, prin care se dezvoltă aptitudini noi şi datorită căruia se pot explora modalităţi şi căi de trăire noi şi interesante. Dacă ne uităm în jurul nostru – EVOLUŢIA (cu paşi mici, dar siguri) – pare a fi drumul tuturor speciilor şi entităţilor naturii. Sau cu alte cuvinte – MODIFICAREA CONTINUĂ rămâne singura constantă din NATURĂ.

Un paradox observat de marii filozofi ai lumii: singura constantă a Universului este SCHIMBAREA.

Viaţa noastră este o dinamică continuă. Suntem alţii în fiecare dimineaţă, după fiecare noapte de somn. Experienţa zilei anterioare, experienţele cumulate ale perioadelor trecut – ne fac să fim diferiţi, complet alţii – de la o zi la alta. Într-un fel, evoluăm continuu pe tot parcursul vieţii.

Procesul de învăţare este evident şi accelerat în prima parte a vieţii şi din ce în ce mai lent, în a doua parte a vieţii. Dar nu se opreşte niciodată, oricât de mult „ne străduim”. Pentru că mediul înconjurător, mediul social şi tot ce este în jurul nostru se schimbă continuu şi ne „forţează” să ne adaptăm şi să ne schimbăm şi noi.

Foarte mulţi oameni se mulţumesc să-şi facă evoluţia prin proces de învăţare (didactic sau individual) în prima parte a vieţii şi apoi să petreacă restul vieţii doar aplicând ceea ce au învăţat şi repetând la infinit ceea ce ştiu. RUTINA devină regulă pentru majoritatea adulţilor.

Agăţarea de „cunoscut”, de „familiar” – de tradiţie – devine normalul pentru adulţi. „Aşa am făcut dintotdeaua” – „aşa am mâncat dintotdeauna” – „aşa m-am comportat dintotdeauna”.

Am mare respect pentru tradiţie şi tradiţii, în general. Consider că în modalitatea de viaţă a strămoşilor noştri au existat părţi mari de înţelepciune, care ne pot fi foarte utile în prezent.

În acelaşi timp, dacă învăţăturile strămoşilor ar fi valide în totalitate – şi ”potrivite” fiinţelor umane, toţi oamenii din jurul meu ar trebui să fie sănătoşi, fericiţi, luminoşi, iubitori şi plini de viaţă. Pentru că o „tradiţie” corectă transmite învăţături care să ajute la fericirea şi starea de bine a fiinţelor umane. Cel puţin, aşa mi se pare corect – să repeţi lucruri pe care le observi la ceilalţi şi consideri că „funcţionează” – evaluând după starea lor de bine.

Dar de când am deschis ochii în lumea în care trăiesc în prezent – realitatea din jurul meu a fost plină de oameni nefericiţi, bolnavi, acriţi, răutăcioşi, agresivi şi „stinşi”. Am considerat mult timp ceea ce am perceput ca fiind „normalul” – pentru că toţi păreau în aceeaşi stare (mă rog, toţi cei cu care am avut eu de-a face, personal). Deşi întotdeauna am simţit că ceva era „în neregulă”.

Am acceptat „tradiţiile” transmise de înaintaşii mei (părinţi, bunici) – pentru că nu aveam disponibile alte versiuni – deşi de la început multe mi s-au părut greşite (obiceiuri alimentare, obiceiuri sociale, modalităţi de comportament).

De exemplu, „întrunirile” sociale familiale – cu durată de ore întregi, la ore târzii ale nopţii, „condimentate” cu băutură, fum de ţigară, alimente amestecate şi conversaţii plictisitoare (mereu aceleaşi subiecte şi mereu deviate „în bârfă” grosolană) – mi s-au părut FOARTE ÎN NEREGULĂ.

Refuzul meu de participare la multe dintre ele mă transforma într-o persoană „ciudată”, care nu vrea să fie „în rând cu lumea”. Care lume? Acei oameni lacomi, agresivi, confuzi, neatenţi la cei din jur, comportându-se ciudat după consumul de vin, arătând urât şi mirosind urât şi care mă puneau mereu să fac lucruri pe care eu nu le doream – nu reprezentau „lumea” pentru mine – ci doar acea parte din lume la care aveam acces în acel moment al vieţii – datorită limitărilor de toate felurile – pe care le percepeam de mică.

Când am avut ocazia, odată cu vârsta adultă, să-mi extind cunoaşterea şi înţelegerea asupra lumii – am realizat că la scală „mare”, pe Pământ, se repetă aceleaşi lucruri constatate de mică pe scală „micro” la nivel familial.

Aceeaşi oameni, adunându-se rutinier în aceleaşi locuri (numite „restaurante”, sau „terase” sau alte locuri de „luat masa”) şi accentuând un comportament de lăcomie alimentară şi agresivitate socială (citeşte „bârfă”) – consumând aceleaşi feluri de mâncare („tradiţionale”) – după care vizitează repetat spitalele şi farmaciile din zonă.

Fără măcar să-şi pună întrebări cât de puţin despre validitatea acestor „tradiţii” (gastronomice sau sociale). Chiar am constatat că în orice fel de sat sau oraş, de oriunde din lume – avem câteva instituţii clar dezvoltate şi funcţionale – situate strategic una lânga alta: cârciuma şi magazinul sătesc (sau restaurantele şi mall-urile), cabinetul medical (sau spitalele) şi farmacia (farmaciile) şi biserica (templul) cu cimitirul.

Din observaţiile mele de până în prezent, acesta este circuitul tradiţional al majorităţii fiinţelor umane, în mod „natural”.

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.