Nae Lăzărescu – de la băiatul care nu ştia ce este un text până la o emblemă a Revistei

Actorul şi scriitorul Nae Lăzărescu, care a murit joi, 19 decembrie, la 72 de ani, povestea, într-un interviu publicat pe site-ul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, că de mic şi-a dorit să fie actor de revistă.

 „Eu am vrut să lucrez la teatrul ‘Constantin Tănase’, portar, contabil, orice dar neapărat la acest teatru!”, mărturisea Nae Lăzărescu în interviu.

Acesta povestea, în apropierea celebrării vârstei de 72 de ani, că nu plănuieşte să se pensioneze. Pasionat de cinema şi teatru, artistul a descris primul său spectacol: „La prima aşa-zisă tragere de cortină, două cearceafuri între doi pomi, linişte şi pace! Un unchi de-al meu spune: ‘Băi, băiatule, aţi repetat textul?’. Eu am întrebat ce este ăla un text. Mi-a explicat că trebuie să stabilesc nişte vorbe înainte, altfel trebuie să dau înapoi banii oamenilor. M-a îndemnat să scriu texte. Aşa m-am apucat de scris”.

Citeste si:  Criza bugetară americană ameninţă economia mondială

De asemenea, acesta povestea despre greutăţile pe care le-a înfruntat, în copilărie şi tinereţe. „Am prins toate nenorocirile posibile. Ţin minte perioada celui de-al Doilea Război Mondial, eram mic de tot, dar ţin minte foarte bine… Refugiaţi pe câmp, vai de ei… Seceta din 1946, zăpezile din 1953, două cutremure majore, vreo două iradieri mari…”, povestea acesta.

„Primele amintiri sunt din perioada în care mă îmbrăca mama, ne lua la subraţ şi mergeam pe câmp. Era un zvonist prin cartier care băga oamenii în sperieţi şi noi ne refugiam de frică pe câmp. După o săptămână apărea din nou cu aceleaşi zvonuri. De multe ori acestea se dovedeau a fi false… De aceea nu suport eu frigul”, mărturisea artistul.

Acesta povestea că marele său atu a fost memoria, care l-a ajutat să fie un om de spectacol: „Intram la cinematograf dimineaţa şi ieşeam seara. Vedeam minirevista de nenumărate ori, le şi suflam. Pe urmă am încercat să fac şi eu în cartier. Am invitat părinţii, le-am luat şi bani… Bineînţeles că erau sume modeste, măruntiş”, mai spunea Nae Lăzărescu.

Citeste si:  Florin Piersic, actorul a cărui pasiune este viaţa

Cât despre începutul relaţiei sale cu Teatrul „Constantin Tănase”, Nae Lăzărescu povestea în acelaşi interviu: „Eu am fost la înmormântarea lui Constantin Tănase. Nu îl ştiam. Eram în cârcă la tata. Lumea râdea în loc să plângă, nu îl vedeau mort! Era de fapt ultimul spectacol a lui Tănase”.

Nae Lăzărescu nu se ferea să vorbească despre viciile sale: „Din glumă în glumă sunt ceea ce vedeţi. Am făcut şi multe găinării la viaţa mea. Am fost unul dintre olimpicii alcoolicilor din România. După ce a murit prietenul meu Aurelian Andreescu, m-am lăsat. Au trecut mai bine de 30 de ani. Mai am un pic şi mă las şi de restul…”, se amuza acesta.

Citeste si:  PMB susţine că sancţiunile pentru degradarea clădirilor sunt date de edilii sectoarelor

„L-am văzut pentru prima oară pe Vasile Muraru la terasa Teatrului ‘Constantin Tănase’. M-a frapat ‘trompa’ lui. El îl aştepta pe Dem Rădulescu, care era în spectacol. Vasile era făcut pe el. Aveam şi eu nişte texte în spectacol, iar Muraru îl aştepta pe profesorul lui. L-am pus să se ridice ca să ne comparam dimensiunea nasului”, îşi amintea Lăzărescu despre întâlnirea cu actorul alături de care a jucat în spectacole memorabile.

Printre filmele în care a jucat Nae Lăzărescu se numără „Baloane de curcubeu” de Iosif Demian (1982) şi „Căsătorie cu repetiţie” de Virgil Calotescu (1985).

Admiratorii îi pot aduce un ultim omagiu lui Nae Lăzărescu vineri, începând cu ora 14,00, în foaierul Teatrului „Constantin Tănase”, unde va fi depus trupul neînsufleţit al artistului. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close