EUR
4,84 RON
(-0.01%)
USD
4,28 RON
(+0.25%)
GBP
5,43 RON
(-0.64%)
CHF
4,44 RON
(+0.86%)
BGN
2,47 RON
(-0.17%)
BYN
1,80 RON
(-0.46%)
CAD
3,19 RON
(-0.34%)
RSD
0,04 RON
(-0.07%)
AUD
2,98 RON
(-0.37%)
JPY
0,04 RON
(+1.16%)
CZK
0,18 RON
(-0.44%)
INR
0,06 RON
(+0.45%)

La pas prin Bucureşti: Mânăstirea Radu Vodă

Mânăstirea Radu Vodă, cu hramurile Sfânta Treime şi Sfântul Ierarh Nectarie al Eghinei, este ctitoria voievodului Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) şi a doamnei sale, Ecaterina.

În prima perioadă, mânăstirea se numea Sfânta Troiţă, numele actual fiind dat de cel de-al doilea ctitor, voievodul Radu Mihnea (1601-1602, 1611-1616, 1620-1623). În 1595, după victoria lui Mihai Viteazul (1593-1601) de la Călugăreni, aşezământul a fost ocupat de oastea otomană condusă de Sinan Paşa. Acesta a fortificat mânăstirea cu palisade, cu valuri de pământ şi cu bastioane. După victoria voievodului Mihai din octombrie 1595, de la Târgovişte, Sinan e silit să se retragă, nu înainte însă de a distruge toate fortificaţiile pe care el însuşi le ridicase şi de a dărâma până în temelie Mânăstirea Sfintei Troiţe. Călugării au abandonat Sfânta Troiţă şi s-au refugiat la Mânăstirea Mihai-Vodă. Din cauza vremurilor nesigure, timp de câteva decenii mânăstirea a rămas în stare de ruină.

Abia în 1614, voievodul Radu Mihnea începe reconstrucţia, păstrând planurile şi elevaţia edificiului de origine. Biserica este cunoscută de atunci sub numele ctitorului. Fiul şi urmaşul său la domnie, Alexandru Coconul (1623-1627), se îngrijeşte de zugrăvirea bisericii. După sfinţirea mânăstirii de către patriarhul Constantinopolului Chiril Lucaris, aceasta a fost închinată mânăstirii ‘sfetei Agora-Ivir’ de la Athos. Hrisovul de închinare a mânăstirii către Ivir a fost dat de Radu Vodă Mihnea, din Târgovişte, la 10 februarie 1613.

În vremurile domniilor fanariote, marea mânăstire Radu-Vodă, una dintre cele mai bogate din Bucureşti, este administrată de egumeni greci, buni negustori, dar slabi administratori ai construcţiilor mânăstireşti; multă vreme, mânăstirea acumulează bogăţii, moşii, vii, case şi prăvălii în Bucureşti, dar posesia acestor mari averi nu se oglindeşte în îmbunătăţirile aduse clădirilor.

***
Planul şi formele arhitectonice ale Bisericii Radu-Vodă sunt inspirate din cele ale bisericii episcopale de la Curtea de Argeş, cu diferenţa că materialul de construcţie întrebuinţat nu este piatra, ci cărămida. Planul este triconc, cu turlă pe naos, cu un pronaos lărgit, acoperit cu trei turle dintre care cea principală se sprijină pe douăsprezece coloane, simbolizând pe cei doisprezece apostoli, ca şi la modelul de la Curtea de Argeş.

Faţadele, împărţite în două registre de înălţime inegală printr-un brâu, au o decoraţie simplă, constând din firide cu arhivolte intrânde, care ritmează plăcut suprafeţele tencuite cu alb. Înfăţişarea actuală a bisericii este datorată ultimei restaurări, condusă de arhitectul Ştefan Balş între anii 1967-1974 (după care biserica a fost repictată).

Restaurarea a adus edificiul la formele sale arhitectonice iniţiale, întrucât, ruinându-se partea superioară a bisericii, aceasta fusese reconstruită către mijlocul secolului al XIX-lea în stilul neogotic la modă în acea epocă. Tot atunci i-a fost adăugat şi pridvorul, care se păstrează şi astăzi.

La miază-noapte de biserică se păstrează turnul-clopotniţă, ultimul vestigiu al puternicei incinte mânăstireşti de altădată. Vremurile nu l-au cruţat (deasupra intrării dinspre sud o inscripţie aminteşte că după marele cutremur din 1802 era într-o stare ‘vrednică de plâns’), dar refacerile i-au respectat înfăţişarea, astfel încât felul în care arată astăzi este, poate, destul de apropiat de cel în care arăta în secolul al XVI-lea, când a fost construit de voievodul Alexandru al II-lea Mircea. Chiliile mănăstirii ce se ridică pe colină, la sud de biserică, datează din 1893 şi au fost construite prin grija lui Ion Scorţeanu şi a surorii sale Maria Şchiopescu, ca Internat Teologic.

Mormântul celui de-al doilea ctitor Radu Mihnea se găseşte în dreapta pronaosului. Pe piatra aşezată de fiul său, o lungă inscripţie aminteşte domniile glorioase ale ‘celuia ce au fost binecinstit şi de Hristos iubit Domn creştin Radu Voevod ce au fost Domnu Ţării Româneşti şi Moldovei şi multe războaie au biruit şi iar au venit de la cinstita Poartă ş-au fost al doilea rându Domnul Ţării Româneşti şi şi-au lăsat steagul fiului său ce e mai sus scris şi iar s-au dus de-au fost Domn Ţării Moldovei; şi acolo s-au pristăvit întru cetatea Hârlău în luna Ghenarie 13 zile şi cu mare cinste i-au adus trupul dumnealui şi l-au îngropat în luna lui Februarie în 5 zile duminică. Aicea zac oasele dumnealui. Dumnezeu să-l iarte în Împărăţia Cerului adevărat; ani 7134’ (1626).

În stânga naosului este aşezat mormântul de veci al patriarhului Justinian Marina, considerat al treilea ctitor al mănăstirii, alături de Alexandru al II-lea Mircea şi de Mihnea Radu-Vodă. Pe piatra care acoperă mormântul patriarhului Justinian, cel de-al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977), este inscripţionat: ‘M-am luptat lupta cea bună. Credinţa am păzit. Am ajuns la capătul drumului vieţii. De acum încolo, mă aşteaptă răsplata dreptăţii, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul cel drept în ziua aceea’.

Patriarhul Justinian a ales să nu fie înmormântat în Catedrala patriarhală alături de ceilalţi întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, pregătindu-şi singur mormântul la Radu Vodă. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata