Portretul omului competent în România. Apreciat de comunitatea care nu-l vrea totuşi, oficial, în fruntea ei

Nu-i suficient ca a muncit pentru satul ei timp de zece ani, ca invatatoare si mediator sanitar, nici ca s-a zbatut sa aduca in vatra natala calculatoare, organizand, din fonduri straine, cursuri de informatica pentru copii.

Mai nou, a capacitat toata suflarea obstei, refacandu-se biblioteca publica, 5.000 de carti fiind acum la dispozitia elevilor. Aproape de rezolvare e si stringenta problema a comunei prahovene Filipestii de Targ – decontaminarea fantanilor, de data asta prin sponsorizari.

Prea putin a crescut totusi Georgeta Stanciu in ochii consatenilor ei, dovada ca acestia n-au dorit-o in fruntea lor, ca primar, in localele din 2012, cand femeia a obtinut doar 144 de voturi. Si atunci cum ramane cu sloganul acela – „avem nevoie de o noua clasa politica si de oameni competenti in fruntea noastra”?!…

Surprinsa pentru ca presa ii da atentie

Punctualitate. La o anumita ora stabilisem intalnirea. Cu un sfert de ora inainte ma suna. Unde sunteti? Mai aveam putin pana in localitate. Spune s-o sun cand intru in comuna, pentru ca atunci sa plece si ea de acasa. Astfel ne vom sincroniza, fara sa ne asteptam unul pe celalalt in locul convenit pentru intalnire – la biblioteca. Iata-ne ajunsi. Exact la timp. Ne intampina o femeie mica de statura, cu ochi vii, tinuta sobra. Mirata ca-i dam atentie. Timiditatea razbate din spatele vorbelor ei calculate.

Redescoperirea spiritului de solidaritate

Ce faci cand ai intr-o comuna aproape 1.000 de copii? Care au si ei dreptul la carti, la computere. Raspunsul pe care l-am gasit in locul in care am ajuns acum – o biblioteca publica. Mai fusese si pe vremuri. Ajunsa de ani buni in paragina. „Uitasera oamenii de pe aici ca existase candva o biblioteca”, spune gazda. Hai s-o refacem! Idee mai veche, proiect nou, care a inceput sa respire de anul trecut. Un om are ideea. Dar nu numai el poate sa faca totul. Are nevoie de toti cei din jurul sau. De comunitate.

Asta inseamna ca, mai intai, comunitatea trebuie sa se redescopere pe sine. Georgeta vorbeste despre pasii pe care i-a facut, de aproape doi ani incoace, pana cand samanta solidaritatii a inmugurit. Primul pas – coagularea unui grup de initiativa. Intelectualitatea satului. Grupul de initiativa – neoficiala denumire.

Format in special din profesori. Motivul? E nevoie de viziune. De aici ar trebui sa plece ideile. Al doilea pas – Consiliul Local, in sedintele caruia femeia aceasta, cu mult mai energica decat pare la prima vedere, a gasit sprijin pentru ideile sale.

Cursuri de calculator pentru puii de taran

Georgeta isi facuse, inca din 2009, propria asociatie – Legio Lex Populi. Participa ulterior la un concurs de proiecte destinat ONG-urilor abia infiintate. Si castiga. Copiii din comuna aceasta au sansa de-a invata tot ce inseamna calculatorul. Voluntarii asociatiei beneficiaza de specializarea necesara pentru a-i ghida pe micuti in lumea IT-ului. Se ridica insa urmatoarea problema – unde vor fi gazduite cursurile? Biblioteca devine un punct important pe harta comunei.

Grupul de initiativa redescopera importanta obiectivului. Dar suflarea celor trei sate componente ale comunei, in care traiesc, in total, 8.000 de oameni? Ce vor zice ei? Sa vina lumea si sa spuna – e buna biblioteca pentru noi sau nu? Asa ajungem la cel de-al treilea pas pe care Georgeta l-a facut – dezbaterea publica. De ea organizata. Au participat si oameni simpli, si intelectualitatea locului, si reprezentantii Primariei. Toti fata-n fata. Si au decis.
Satul a prins viata. Pentru refacerea bibliotecii

Renovarea din temelii a bibliotecii. La treaba, fratilor! Santierul s-a deschis in septembrie 2012. Primaria anunta ca pune la dispozitie materialele de constructie necesare. Si toate celelalte dotari. Bratele de munca vin din toate partile. De la sateni. Ca sunt destui care stiu tot felul de meserii.

Rafturile din lemn, pentru carti, sunt confectionate de un mester. Altii se ocupa de zidarie. Unii monteaza ferestrele de tip nou, termoizolante, parchetul, instalatia de incalzire. Stravechea soba e inlocuita cu centrala termica. „Vorbele zboara, faptele raman”, zice Georgeta.

Fara sa uite cat i-a fost de greu sa urneasca lumea, cand unii intrebau, asa, intr-o doara – „noua ce ne iese?”. Dar cand s-a urnit „carul”, in sfarsit, sa te tii! „Din fericire, multi sunt increzatori ca pot realiza ceva prin propriile forte”, adauga femeia. Biblioteca a fost gata in scurt timp, iar in vara asta copiii din Filipestii de Targ, Marginenii de Jos si Bratasanca s-au achitat cum se cuvine de tema lecturilor de vacanta.

5.000 de carti care nu stau o clipa locului

Doua incaperi in care azi nu stau locului peste 5.000 de volume. Tot timpul pleaca. Vin copiii si le imprumuta. Cat am stat de vorba in acest spatiu, vreo doua ore, in miezul zilei, la zece minute mai batea cineva in usa.

„Le-am adus pe acestea inapoi, dar vreau altele”, spun musafirii. Bibliotecara, care a fost la randul ei instruita in cadrul proiectului castigat de asociatia locala, are grija sa treaca in catastif toata forfota aceasta a cartilor. Unele au copertile ingalbenite de vreme. Dar mai ales de uitare. Pentru ca in anii in care biblioteca fusese inchisa, cu tot cu volumele din interior, doar paienjenii se plimbau printre cuvinte.

Loading...
loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. IoanS spune

    Din Biblie se stie ca nimeni nu este prooroc intre ai lui…

    Acestui popor, parca cineva i-a intunecat mintea , ca sa nu vada
    ce este de vazut, sa nu auda ce este de auzit…

    Omului ii place sa fie mintit, si daca asta vrea , asta primeste!

    Felicitari doamnei descrise in articol !
    Multumirea vine din suflet, chiar daca amaraciune vine de la semenii pentru care munceste , fara sa ceara ceva in schimb !

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.