Cum ne ajută „memoria de lucru” să înţelegem lumea

Psihologul educaţional Peter Doolittle detaliază pe Ted.com importanţa şi limitele „memoriei de lucru”,   acea parte a conştientului nostru care ne permite să înţelegem ce se întâmplă chiar în acest moment.

Memoria de lucru are patru componente de bază. Ne permite să stocăm unele experinţe imediate şi ceva cunoştinţe, să accesăm memoria de lungă durată şi să folosim o parte din ea după cum avem nevoie, o combină, o procesează în funcţie de scopul nostru curent.

Scopul curent nu e ceva similar cu a fi preşedinte sau cel mai bun surfer din lume. E mult mai lumesc. De exemplu „mi-ar plăcea acel fursec”, sau „trebuie să-mi dau seama cum să intru în camera mea de hotel”. Capacitatea memoriei de lucru e capacitatea de a folosi asta în mod avantajos, capacitatea de a lua ceea ce ştim şi ceea ce putem reţine, să le fructificăm astfel încât să ne permită să satisfacem scopul nostru actual.

Capacitatea memoriei de lucru are un istoric destul de lung şi este asociată cu o mulţime de efecte pozitive. Oamenii cu o capacitate mare a memoriei de lucru tind să fie buni povestitori. Tind să rezolve şi să aibă rezultate bune la teste standard, oricât de important ar fi acest lucru. Au aptitudini superioare în ce priveşte scrisul şi pot de asemenea judeca la nivel înalt.

Memoria de lucru ne permite să examinăm experienţele noastre actuale în timp ce mergem înainte. Ne permite să înţelegem lumea din jurul nostru. Dar are anumite limite.

 E limitată în capacitate, în durată, în concentrare. Tindem să ţinem minte cam patru lucruri timp de aproximativ 10 – 20 de secunde, exceptând cazul în care facem ceva cu ele, le procesăm, le folosim cumva, sau vorbim cu cineva despre ele.

Memoria de lucru e grozavă pentru că ne permite să comunicăm. Putem avea o conversaţie, putem contrui o naraţiune în jurul ei, astfel încât ştim unde am fost şi încotro ne îndreptăm şi cum să contribui la această conversaţie. Ne permite să rezolvăm probleme, să gândim raţional.

Există câteva strategii cu adevărat importante.  În primul rând trebuie să ne gândim, să procesăm existenţa noastră, viaţa noastră, imediat şi susţinut. Trebuie să procesăm ce se întâmplă în momentul în care se întâmplă, nu 10 minute mai târziu, nu o săptămână mai târziu, în acel moment.

Apoi trebuie să gândim elaborat şi trebuie să gândim în imagini. De multe ori credem că trebuie să asociem cunoştinţele noi cu cele anterioare. Ce vrem să facem e să inversăm asta. Vrem să luăm toată existenţa noastră, s-o raportăm la noua informaţie, să facem toate conexiunile ca să devină mai semnificativă. Vrem de asemenea să folosim imaginile. Suntem construiţi pentru imagini şi trebuie să profităm de asta.

Apoi este organizarea.Trebuie să structurăm cunoştinţele şi experienţele,ceea ce facem, în modalităţi ce au logică.

Ultima strategie este sprijinul. Tot ceea ce facem este o aproximare de sofisticare. Trebuie să ne aşteptăm să se schimbe în timp şi să sprijinim asta. Sprijnul poate consta în a pune altora întrebări, în a le da o foaie de hârtie cu o organigramă sau cu nişte imagini pentru ghidare, dar trebuie să le sprijinim.

Cel mai important e mesajul ce trebuie reţinut din punctul de vedere al capacităţii memoriei de lucru: ceea ce procesăm, învăţăm. Dacă nu procesăm viaţa, nu o trăim. Trăiţi viaţa!

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.