Florin Piersic, actorul a cărui pasiune este viaţa

Când rosteşti numele lui Florin Piersic trebuie imediat să faci o pauză. Pentru că nu ştii cum să cuprinzi în cuvinte tot ce înseamnă acest mare actor – talent, carismă, o carieră impresionantă, temperament, sensibilitate, putere, energie, drag de artă şi de oameni.

Nu-i place să i se spună ”maestre”. Preferă să i se spună simplu, Florin. Pentru că are sufletul tânăr, chiar dacă la 27 ianuarie împlineşte 78 de ani. Crede că maeştri pot fi numiţi Alexandru Finţi — pe care îl consideră părintele său spiritual—, Grigore Vasiliu Birlic, George Calboreanu, Radu Beligan şi lista sa poate continua cu multe nume mari.

Născut la 27 ianuarie 1936, la Cluj, din părinţi bucovineni (mama originară din Valea Seacă, tatăl — medic veterinar, originar din Corlata), Florin Piersic şi-a petrecut copilăria în Corlata, Pojorâta şi Cajvana, apoi în Cernăuţi şi, ulterior, la Cluj-Napoca, unde a urmat Liceul de băieţi nr.3 (în prezent, Colegiul Naţional ”Emil Racoviţă”).

Când vorbeşte despre copilărie, spune că a fost un semn al destinului său faptul că a hotărât să vină pe lume în timp ce părinţii săi erau la… cinematograf.

”Pe 26 ianuarie 1936, mama şi tata erau la cinematograful Central (din Cluj-Napoca — n.r.). (…) Se uitau la un film. Seara. Era ‘Tarzan’, cu Johnny Weissmuller. Şi în timpul proiecţiei, pe la 10.00 şi jumate, mama i-a a spus lui taică-meu: ‘Măi Ştefane, cred că nasc’. Asta în timp ce se uitau la film. Au dus-o la spital (…) şi la ora 5.00 dimineaţa, fără zece, m-am născut eu. Dintr-un cinematograf am plecat să vin pe lume, ca să zic aşa”, povesteşte, într-un interviu, actorul.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, promoţia 1957, iar spectacolul de absolvire a fost ”Peer Gynt” de Henrik Ibsen.

”Dinu Cernescu a avut ideea de a mă distribui în ‘Peer Gynt’ — spectacolul meu de absolvire a Institutului, spectacol care a rămas un model pentru generaţiile următoare”, spune Florin Piersic.

La doi ani după absolvire, a debutat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti obţinând rolul principal în ”Discipolul diavolului”. Au urmat ”Tragedia optimistă”, ”Oameni şi şoareci” sau ”Orfeu în Infern”, piese care au scos în evidenţă talentul şi naturaleţea actorului.

De-a lungul anilor a interpretat zeci de roluri pe scena Naţionalului bucureştean, în piese ca ”Act veneţian”, ”Zbor deasupra unui cuib de cuci”, ”Gaiţele”, ” Idiotul”, ”Logodnicele aterizează la Paris”, „Cartea lui Ioviţă”. Căldura cu care a fost înconjurat de public l-a făcut întotdeauna fericit.

”Fericirea mea este profesia mea, cea care mi-a dăruit afecţiunea publicului. ‘Băile’ mele de mulţime, fie că sunt pe o scenă de teatru sau pe un peron de gară, sunt în apele curate ale sincerităţii şi afecţiunii reciproce. (…) Oamenii mă ajută să rămân tânăr. Mă încarc cu dragostea şi iubirea oamenilor de pe stradă, care mă opresc, mă salută şi vor să facă poze cu mine. Mă simt bine printre oameni şi îmi iau energia de la ei”, mărturiseşte Florin Piersic.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.