În calendarul sărbătorilor populare româneşti, ziua de 2 februarie este marcată de trei astfel de evenimente: Stretenia, Târcolitul viilor şi Ziua ursului.
Stretenia este o sărbătoare populară, care se asociază cu sărbătoarea creştină Întâmpinarea Domnului. Aceasta ne aminteşte de aducerea la Templu a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfânta Fecioară Maria, la 40 de zile de la Naştere, spre a fi închinat Domnului.
Potrivit prescripţiilor Legii iudaice, cele 40 de zile reprezentau zilele de curăţire a celei care născuse, după care tot primul nou-născut de parte bărbătească trebuia să fie închinat Domnului. Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas ca pildă pentru noi, ca o îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la 40 de zile după naştere, pentru molifta de curăţirea lor şi închinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a născut vine la biserică şi-l aduce pe nou-născut ofrandă lui Dumnezeu, închinându-l la altar.
Cuvântul ”stretenie” a fost preluat din textele liturgice slavone şi înseamnă ”întâmpinare” sau ”întâlnire”. Sărbătoarea a fost introdusă la Roma de către Papa Ghelasie, în anul 494, când a înlocuit vechea serbare păgână a Lupercaliilor, care îl cinstea pe zeul Pan şi care avea loc la începutul lui februarie, când se făceau procesiuni cu făclii aprinse în jurul oraşului. Pan, denumit şi Lupercus, era cel care omora lupii şi ocrotea turmele.
În creştinismul oriental, sărbătoarea a fost introdusă de către împăratul Iustin în anul 526 şi generalizată în secolul al VI-lea, în jurul anului 534, de către împăratul Iustinian, în speranţa că va scăpa Constantinopolul de cutremurele frecvente şi de epidemii. Făcliile au fost înlocuite cu lumânări, de aceea sărbătoarea se mai numeşte şi Sărbătoarea luminilor.
Denumirea ”Stretenie” simbolizează, în credinţa populară, o divinitate mitică, asemănătoare babei Dochia, care prezice caracterul vremii, după firea ei schimbătoare. Țăranii cred că aceasta este ziua când se întâlneşte iarna cu primăvara şi fac prognoze meteorologice în funcţia de cum este vremea la Stretenie.
Această sărbătoare deschide şi Anul Nou Viticol şi Pomicol şi, prin urmare, este marcată şi de o serie de obiceiuri străvechi şi sărbători pomicole şi viticole. De asemenea, se crede că timpul este favorabil pentru observaţii meteorologice şi astronomice, pentru prorocirea belşugului viţei-de-vie şi al pomilor fructiferi.
După ce, la 1 februarie, horticultorii au sărbătorit Arezanul viilor, la 2 februarie se marchează Târcolitul viilor, străvechiul început al Anului Nou Viticol şi Pomicol, care constă într-un ritual de ocolire a plantaţiilor de viţă-de-vie. Este vorba despre un ritual săvârşit în scopul fertilităţii viţei-de-vie, cu caracter mistico-religios. De regulă, este îndeplinit de bărbaţi, simbolizând capul familiei, care trebuie să fie curaţi sufleteşte şi trupeşte.
Ei merg, în zorii zilei, la vie, cu o sticlă sau o ploscă cu ultimul vin, funingine de pe vatra casei amestecată cu untură şi cu un ”bundărete”. ”Bundăretele” este un fel de ”tobă”, făcut în Muntenia şi Oltenia, din carne, slănină şi viscere fierte. Este preparat la sacrificiul porcului, între Crăciun şi Bobotează şi se mănâncă la Anul Nou Viticol, respectiv la ”Târcolitul viilor”, uneori la Bobotează (6 ianuarie) sau la Anul Nou Agrar (9 martie). În mitologia populară, porcul reprezintă spiritul grâului, prin urmare bundăretele, preparat din organele sale, simbolizează prosperitatea şi abundenţa.