Super-alimentele: iluzia din spatele scenei

Când şi când, din marea mulţime a alimentelor cunoscute de om, câte unul se ridică deodată, înălţându-se în popularitate şi în stima oamenilor şi devenind, în scurt timp, graţie vitezei cu care circulă azi informaţia, un aliment-vedetă, scrie descoperă.ro.

Se găseşte cineva care să-i lipească eticheta de „super-aliment” şi, astfel împopoţonate, fructele, legumele ori grăunţele cu pricina umplu website-urile, paginile revistelor şi ale ziarelor, iar comercianţii cu simţul afacerilor profită şi umplu şi ei rafturile magazinelor cu alimentele respective, în speranţa de a-şi umple astfel şi sertarele caselor de marcat.

Nu de puţine ori, destui nutriţionişti sunt luaţi de val şi se pornesc şi ei să laude acele alimente, făcând astfel şi mai gălăgioase campaniile de promovare. Dar există şi alţi specialişti care, atinşi de un scepticism sănătos, privesc mai adânc fenomenul şi lansează un avertisment: feriţi-vă de praful în ochi, chiar dacă unii spun că are conţinut mare de antioxidanţi şi combate cancerul.

Afinele, fructele goji, uleiul de măsline, rodiile şi fructele açaí, fel de fel de alimente au fost, în diferite perioade, promovate ca fiind extrem de benefice pentru sănătate, înzestrate cu însuşiri excepţionale, în stare să încetinească îmbătrânirea, să dezintoxice organismul şi să prevină ori chiar să vindece o mie şi una de boli, uneori chiar cancerul.

Citeste si:  Rata inflaţiei afectează dorinţa de cumpărare a românilor; multe persoane se bazează pe fructele şi legumele din grădinile proprii

În mijlocul acestui entuziasm – cu direcţie schimbătoare, dar de intensitate crescândă – pentru unul sau altul dintre aceste super-alimente, opinia exprimată recent de British Dietetic Association vine ca un duş rece: termenul de “super-aliment”, spun experţii grupului, nu este decât o păcăleală de marketing.

Nimeni nu contestă că alegerea alimentelor pe care le consumăm are un rol imens în sănătate, dar promovarea anumitor alimente drept super-alimente este doar un truc comercial, care îi induce în eroare pe consumatori.

Termenul de super-aliment nu are nicio acoperire legală, nu este definit legal prin norme care să asigure folosirea lui într-un cadru bine definit; cu alte cuvinte, nu există reguli care să arate ce condiţii trebuie să îndeplinească un aliment pentru a fi încadrat în categoria super-alimentelor.

Citeste si:  Fondurile pentru modernizarea exploataţiilor agricole, în scadere cu 10% din 2010

Până la urmă, n-ar fi asta problema cea mai gravă; nu e primul caz în care accepţia populară a unui termen nu are acoperire în denumirile şi definiţiile oficiale.

Problema este alta: e vorba pur şi simplu de faptul că oamenii sunt induşi în eroare de acest termen.

Multe dintre fructele ori sucurile exotice promovate drept „super-alimente” sunt, categoric, benefice pentru sănătate, dar nu sunt mai benefice decât fructele şi legumele obişnuite, care costă mult mai puţin, au explicat specialiştii BDA. De exemplu, o persoană ar trebui să bea 13 porţii de suc de fructe goji pentru a obţine aceeaşi cantitate de antioxidanţi precum cea dintr-un singur măr roşu. Evident, unele fructe şi legume promovate drept „super-alimente” pot avea anumite beneficii pentru sănătate, dar acest lucru e valabil pentru majoritatea produselor naturale, spun specialiştii BDA.

 Folosirea abuzivă a termenului de super-aliment a început să fie o problemă, ameninţând chiar să devină o problemă de sănătate publică. O arată faptul că EUFIC (European Food Information Council) a publicat recent un articol în care discută spinoasa problemă a alimentelor-vedetă.

Citeste si:  Alimente recomandate pe timp de caniculă

Remarcând iarăşi lipsa unei definiţii oficiale a termenului, articolul scoate în evidenţă un aspect important al fenomenului: deşi dovezile ştiinţifice privind efectele acestor alimente asupra sănătăţii sunt adesea pozitive, rezultalele acestor cercetări ştiinţifice nu se aplică neapărat şi alimentaţiei reale, obişnuite, a oamenilor.

De multe ori, aceste cercetări au fost realizate în laborator, în condiţii strict controlate, uneori pe modele animale, alteori pe culturi de celule, adesea fiind folosite extracte din aceste alimente sau anumiţi compuşi chimici izolaţi din ele. Aşadar, de multe ori, condiţiie în care au fost studiate aceste alimente şi efectele lor sunt foarte diferite de condiţiile în care aceleaşi alimente sunt consumate de oameni, în viaţa lor de zi cu zi.

În studiile asupra unui anumit nutrient, se folosesc deseori cantităţi mari din acesta, mult mai mari decât pot ingera oamenii în cadrul alimentaţiei lor obişnuite. Cu alte cuvinte, socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din laborator.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata