Dan Puric, un actor pentru care pantomima este o tăcere încărcată de miez

L-a făcut pe Prinţul Charles al Marii Britanii să exclame ”Uimitor!” după ce i-a văzut un spectacol. Ziarele din Austria sau Germania titrau ”Unic! Fenomenal! Genial!’‘ după ce a jucat în aceste ţări.

Presa străină l-a catalogat drept un ”maestru al perfecţiunii şi ingeniozităţii, al umorului negru, care înnoieşte arta pantomimei lui Chaplin şi Marceau”. Acest ”maestru” despre care se scria, care a încântat publicul din multe ţări europene şi din America, este actorul şi regizorul Dan Puric, care la 12 februarie împlineşte 55 de ani.

S-a născut într-o familie de medici, iar copilăria şi-a petrecut-o…în munţi.

”Eu m-am născut la Buzău, în 1959, şi în copilărie am avut o perioadă dacă nu de iluminare, în orice caz de lumină nemaipomenită — pentru că am copilărit la Nehoiu, în munţi. Părinţii mei erau medici acolo… vedeam de dis de dimineaţă munţii. Munţii îmi vorbeau pe limba lor, păsările îşi ziceau muzica (…) Este un cerc de lumină care s-a pogorât pentru totdeauna în viaţa mea. (…) Apoi ai mei m-au adus la Bucureşti. Aveam 7 ani şi eram fascinat de locomotive. De la şcoală ţin minte tot lumina, felul cum cădea ea pe pupitrele noastre”, îşi aminteşte actorul într-un interviu.

Citeste si:  Actorul Ion Lucian - o viaţă sub semnul teatrului

A urmat şcoala de arte plastice, absolvind în 1978 Liceul ”Nicolae Tonitza” din Bucureşti. Apoi a dat examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie (IATC), dar nu a intrat. A fost perseverent timp de trei ani, pană când a avut norocul ca în comisia de examinare să fie doi mari actori — Olga Tudorache şi Dem Rădulescu. Aceştia au fost impresionaţi de prestaţia tânărului de atunci şi Dan Puric a devenit student la teatru.

”La drept vorbind, venisem spre cinema, spre teatru, cu o anumită formaţie obţinută la Școala de Arte Plastice pe care o absolvisem cu mult interes. Avusesem acolo minunaţi profesori de pictură, de gravură, de compoziţie, de la care am deprins multe. (…) Țin minte ce text am spus la examen. Am spus o fabulă despre muştele care vor să facă… miere. Probabil c-oi fi spus-o într-un fel anume, de vreme ce am trezit interesul celor doi… Ce-i drept, la acest ultim examen, eu venisem oarecum pregătit, adică studiasem între timp şi la Școala Populară de Artă, cu un pedagog nemaipomenit (…) căruia îi sunt şi acum profund recunoscător. Traian Ailenei. Într-adevăr, un pedagog genial!”, mărturiseşte Dan Puric în interviu.

Citeste si:  NOUTATI LEGISLATIVE - 8 mai (0303)

A absolvit institutul în 1985, la clasa profesorului Dem Rădulescu, şi a fost repartizat la Botoşani, unde a jucat din 1985 până în 1988 pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”.

”Absolvisem cu o medie mare — am fost şef de promoţie pe ţară—, dar am fost luat de un val… trandafiriu. Am plecat, aşadar, la Botoşani. Un fel de cadou de la Dumnezeu pentru mine! Stăteam pe strada Iorga, într-o garsonieră. Și acolo, la teatrul din Botoşani, am trăit nişte experienţe teatrale extraordinare! (…) Acolo s-a acumulat o splendidă experienţă, de care chiar aveam nevoie. Am jucat enorm acolo. Și tot de-acolo am pornit în lungi turnee.

Am cunoscut ţara, am jucat în tot felul de binecuvântate comune (…) Despre Botoşani, Nicolae Iorga zicea că ‘este Florenţa României’. Mergi pe stradă şi auzi: ‘Uite, în casa asta s-a născut Antipa’, mai încolo, dai de urmele lui Enescu, ale lui Eminescu, dai de umbra lui Ștefan Luchian. E acolo o concentrare de energii fabuloase (…) S-ar putea ca, într-un fel, forţa asta… supranaturală să mă fi tras şi pe mine, pentru un timp, într-acolo. ….. Acolo, la Botoşani, am făcut primul recital de pantomimă cu care am luat un premiu la Costineşti, în 1987. Am avut mari satisfacţii cu acest recital”, spune artistul.

Citeste si:  Actorul Mircea Albulescu a încetat din viaţă

Din 1988 este actor la Teatrul Naţional ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, fiind societar al acestui teatru de prestigiu.

Rolurile sale, interpretate cu deosebit talent, actorul trecând cu uşurinţă de la o stare la alta, de la registrul comic la cel dramatic, au darul de a solicita mintea şi sufletul spectatorilor, îndeamnă la meditaţie.

A jucat rolul lui Ion Anapoda (”Idolul şi Ion Anapoda” de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, 2006), al lui Don Quijote (”Don Quijote” după Miguel de Cervantes, scenariu şi regie proprii, 2005), a interpretat ”Vis” (One man show, scenariu şi regie proprii, 2005), a fost Agamiţă Dandanache (”O scrisoare pierdută” de Caragiale, regia Grigore Gonţa, 2003), Rică Venturiano (”O noapte furtunoasă”, regia Felix Alexa, 2002), Revizorul (”Revizorul” de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Serghei Cerkasski, 2002). Un alt One man show, în regia Cătălinei Buzoianu i-a dat posibilitatea să-l întruchipeze pe Urmuz (1992). Sunt numai câteva dintre apariţiile de neuitat ale acestui actor complex.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close