Cine dă cu gaze în români? (II)

(partea a doua)

Continuăm, în episodul de astăzi, povestea gazului românesc, prezentându-vă radiografia grupului de interese care se luptă pentru a obţine o felie cât mai mare din tortul gazelor naturale. O bătălie în care sunt implicate nume “grele” ale industriei de profil, care au fost atrase atât de zăcămintele de gaz existente, cât şi de liberalizarea pieţei gazelor, ce creşte potenţialul de profit al celor care activează pe această piaţă.

Dănuţ Dudu

  • Gazprom – un factotum al gazului românesc?

În 2009, Romgaz şi Gazprom semnau un memorandum privind înfiinţarea unei companii mixte în care participarea celor două societăţi să fie egală şi care să implementeze mai multe proiecte comune cum ar fi construirea unor depozite de gaze şi a unor centrale de producere a energiei în cogenerare, adică energie electrică şi termică simultan.

Citeste si:  România, preferata investitorilor din sectorul energetic

Cele două companii vorbeau atunci de depozite de înmagazinare a gazelor cu o capacitate de 5-6 miliarde de metri cubi pe teritoriul României, ceea ce ar fi însemnat de două ori mai mult decât capacitatea actuală de stocare a depozitelor pe care le are Romgaz. (Doar depozitul de la Margineni – Bacau) ar fi urmat să aibă o capacitate de 2 miliarde de metri cubi).

Parteneriatul viza şi încheierea de contracte directe dintre Romgaz şi Gazprom pentru furnizarea de gaze, în condiţiile în care, oficial, compania românească achiziţionează gaze ruseşti prin doi intermediari: Wintershall şi Imex Oil (am detaliat în materialul anterior cine se află de facto în spatele celor doi intermediari).

Citeste si:  New York rămâne înaintea Londrei în topul sondajelor centrelor financiare

După două prelungiri consecutive, la mijlocul lunii noiembrie a anului trecut, ruşii au anunţat că-şi schimbă strategia, denunţând memorandumul semnat cu Romgaz.

La doar câteva zile, guvernul României dă undă verde pentru explorările Gazpromului în România. Mai exact, la vremea respectivă erau aprobate în şedinţă trei acorduri petroliere semnate între ANRM şi East West Petroleum Corp. Licitaţia a avut loc în 2010, dar, între timp, Gazprom Neft, prin divizia sa NIS din Serbia, a cumpărat de la compania canadiană East West Petroleum o participaţi de 85% în fiecare din cele trei perimetre.

Conform declaraţiilor făcute în mai 2011 de Vadim Smirnov, şeful NIS România, societatea pe care o reprezintă deţine patru perimetre în parteneriat cu East West Petroleum în vestul ţării. Unul dintre acordurile petroliere fusese deja aprobat de Guvern, iar pentru restul era aşteptată aprobarea.

Citeste si:  Rusia cere Ucrainei 11 miliarde de dolari din "datoria" la gazul livrat

Smirnov a ţinut să sublinieze că Gazprom caută ţiţei convenţional în aceste perimetre şi nu gaze de şist, subliniind că Gazprom nu deţine licenţe pentru acest tip de activităţi şi nici tehnologia necesară pentru exploziile hidraulice care ar identifica eventuale gaze de şist în zonă.

La acea dată, Gazprom deţinea, prin intermediul NIS, şase perimetre petrolifere în România: patru în parteneriat cu canadienii de la East West Petroleum, unul în colaborare cu irlandezii de la Moesia Oil and Gas şi unul cu britanicii de la Zeta Petroleum.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata