Pe urmele cailor din Pădurea Letea – Rezervaţia Deltei Dunării

Caii din Pădurea Letea – arie strict protejată din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – reprezintă un subiect controversat pentru botanişti şi iubitorii de animale. Unii spun că animalele lăsate în sălbăticie cu câteva sute de ani în urmă au distrus biosfera din Pădurea Letea. Alţii sunt de părere că natura trebuie lăsată în cursul ei firesc, iar locuitorii pot să-şi facă datoria de a o proteja.

O soluţie ar putea fi proiectul derulat în parteneriat cu autorităţile tulcene, prin care Pădurea Letea va fi împrejmuită cu un gard din sârmă ghimpată. În paralel, organizaţia internaţională Vier Pfoten continuă proiectul de protejare a cailor sălbăticiţi din zonă, susţinând astfel dezvoltarea turistică a localităţilor izolate din Delta Dunării.

Primele atestări arheologice privind locuirea Deltei Dunării, cunoscută drept cel mai tânăr pământ al Europei, datează din epoca bronzului şi se referă la movilele funerare de la Murighiol şi Chilia Veche. Prezenţa cailor peactualul teritoriu românesc al Deltei Dunării este atestată documentar de doar câteva sute de ani.

La începutul secolului trecut, caii din Delta Dunării au atras şi atenţia cercetătorilor francezi, care au comparat unele exemplare cu cele din specia Camargue, urmaşe ale străvechiului cal pur-sângele Camargue.

 

  • Comunismul, caii şi Pădurea Letea

Presa din România a scris că în anii ’50, un oficial al regimului comunist a dat ordin ca toţi caii să fie ucişi din cauză că „mâncau coarnele vitelor”.

Unii localnici susţin că în perioada regimului comunist toate animalele păşteau doar supravegheate şi că ofiţerii lagărului din Periprava care îi monitorizau pe deţinuţii politici ce construiau digurile din comună erau singurii care aveau cai. Animalele au fost victime colaterale ale unor „haiduci” ai vremurilor, care întindeau capcane pentru a le distrage atenţia supraveghetorilor şi a le da răgazul deţinuţilor să ia pâinea ascunsă din timp în tufişuri.

Localnicii îşi amintesc că unii angajaţi ai lagărului din Periprava care trăiau în satul Letea scăpau caii de chinuri şi le dădeau drumul pe grindurile Deltei.

„În casa aia dărăpănată stătea un fost angajat al lagărului. A scăpat nişte cai pe grinduri şi avea grijă de ei. Erau cei mai frumoşi cai pe care i-am văzut. A murit însă, iar ei au rămas ai nimănui”, povesteşte Ion V., din satul CA Rosetti.

În Delta Dunării, activitatea de protecţie a naturii a fost organizată încă din 1938 când Pădurea Letea a fost declarată arie protejată de către Academia Română. În anul 1990, Delta Dunării şi alte componente adiacente, în suprafaţă de circa 580.000 de hectare, a fost declarată rezervaţie a biosferei, se menţionează pe site-ul ARBDD. Nimic despre digurile făcute cu deţinuţi sau despre caii sălbăticiţi.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.