Cine dă cu gaze în români? (III)

(partea a – III-a)

În speranţa că episoadele anterioare v-au trezit interesul, în cel de astăzi, vom încerca să descâlcim iţele unei afaceri de “succes” pentru statul român şi care stă la baza actualei împărţiri a scenei actorilor din piaţa gazelor naturale.

Dănuţ Dudu

 

  • Dosarul “Sterling” şi uriaşa miză a rezervelor petroliere

Pentru a înţelege conjunctura actuală, trebuie însă să facem recurs la istorie. Pentru început, să facem câteva referiri la Insula Șerpilor, o formaţiune de roci în formă de “X” cu o suprafaţă de 0,17 Km2 şi localizată la circa 45 km la est de Delta Dunării.

Stânca este apropiată de partea ucraineană a Deltei Dunării, iar cel mai apropiat punct de pe ţărm este Insula Kubanskyi (Cobana) din Delta Chiliei, parte ucraineană a Deltei Dunării, localizată între Canalul Bâstroe şi Canalul Vostocinoi. Cea mai apropiată localitate românească este oraşul Sulina, aflat la 45 km.  Cel mai apropiat oraş ucrainean este oraşul Vâlcov, aflat la 50 km de insulă.

Aceasta a fost ocupată de URSS la sfârşitul celui de al doilea război mondial şi anexată în cursul anului 1948 la raionul Chilia al regiunii Odessa din Ucraina.

Dreptul de proprietate asupra insulei a fost subiectul unui diferend ce a durat 40 de ani. Pe 3 februarie 2009, delimitarea zonei (marine) economice exclusive şi a platformei continentale ale României şi Ucrainei în jurul insulei au fost definite de Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.

Miza diferendului nu l-a constituit însă insula în sine, ci imensele rezerve de petrol şi gaze existente în apele teritoriale din jurul acesteia. Asta a atras atenţia mai multor companii petroliere, care au încheiat concesiuni pentru rezervele din acea zonă încă înainte de 1995, momentul în care s-a cristalizat diferendul cu Ucraina.

În vara lui 1990, Guvernul, printr-o Hotărâre semnată de premierul Petre Roman, acordă companiei de stat Rompetrol SA dreptul de exploatare asupra zăcămintelor (petrolifere şi gaze naturale) din Marea Neagră, decizie luată pe baza unor studii efectuate pe vremea lui Ceauşescu.

La mijlocul lui 1992, premierul Theodor Stolojan aprobă cedarea drepturilor de explorare către un consorţiu format din „Entreprise Oil Exploration Ltd” (subsidiară a firmei „Enterprise Oil PLC” – Marea Britanie) şi „Canadianoxy (România) Ltd (subsidiară a “Canadian Occidental Petroleum”).

Acordul a fost preluat ulterior, cu acordul autorităţilor române, de firma Paladin. În 1993 are loc privatizarea Rompetrol prin metoda MEBO. Tot atunci se înfiinţează şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), care preia de la Rompetrol aflată în curs de privatizare, gestionarea contractelor cu investitorii străini Enterprise Oil şi Canadian Occidental Petroleum.

În 2001 compania “Paladin Resources” achiziţionează “Entreprise Oil Exploration Ltd”, preluând astfel şi perimetrele de explorare din România.

Patru ani mai târziu, “Talisman Energy” preia compania “Paladin Resources”, intrând în posesia perimetrelor de explorare Midia şi Pelican, pentru ca un an mai târziu acestea să fie vândute către canadienii de la “Sterling Resources Ltd”.

În 2007, guvernul Tăriceanu modifică, prin ordonanţă de urgenţă, Legea petrolului, permiţând transformarea unui acord iniţial de exploatare într-unul de explorare şi concesiune.

În noiembrie 2008, Călin Popescu Tăriceanu aprobă un act adiţional la contractul iniţial de explorare încheiat de Rompetrol în 1992, act care dă dreptul companiei Sterling Resources să exploateze zăcămintele de gaze naturale, dacă România primeşte o decizie favorabilă la Haga, în procesul cu Ucraina.

Astfel încât, în momentul în care CIJ a dat un verdict favorabil României, licenţa deţinută de Sterling şi-a mărit considerabil valoarea, dar a pus în mişcare un imens scandal politic. La baza acestuia a stat “longevitatea” licenţei pe care Sterling a reuşit performanţa de a o poseda de-a lungul a două mandate prezidenţiale şi a patru guverne până la cel condus de Emil Boc.

În mod “inexplicabil”, imediat după verdictul CIJ din 2009, noul guvern PD-L începe să aducă acuze neclare de corupţie la adresa fostului guvern, pentru presupusele sale tranzacţii netransparente cu Sterling. Se creează chiar şi o comisie parlamentară de anchetă condusă de Iulian Iancu, iar în jocul politic este atrasă şi Direcţia de Investigare a Interacţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), Curtea de Conturi şi Parchetul. Informaţiile rezultate din anchete sunt considerate, până în 2010, ca fiind clasificate şi ferite de ochii opiniei publice.

Pe 30 martie 2010, la solicitarea preşedintelui Camerei Deputaţilor din acea vreme, Roberta Anastase, Curtea de conturi acceptă desecretizarea dosarului, informând Parchetul de pe lângă ICCJ şi Parlamentul că, în urma analizei documentelor aferente contractului cu Sterling, a constatat abateri ale ANRM de la legalitate, precum şi existenţa unor fapte care încalcă legea penală şi recomandă Guvernului revizuirea contractului.

Mai mult, aceasta trimite spre soluţionare dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, considerând că la ANRM s-au constat „abateri de la legalitate şi regularitate”, precum şi „fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale”.

Sub presiunea politică şi juridică, în aprilie 2009, şeful din acea perioadă a ANRM, Gelu Maracineanu, anunţa că se intenţionează rezilierea contractului cu Sterling Resources Ltd. Deoarece „s-au identificat probleme foarte grave în contractul cu Sterling Resources. (…) Deocamdată, nu vă pot da amănunte, dar sunt sigur că vom rezilia acest contract. Avem elementele care ne dau dreptul să o facem. Voi prezenta o situaţie detaliată în circa două săptămâni”.

Conform acestuia “concluziile de până acum indică posibilitatea rezilierii contractului, pentru revenirea la prevederile acordului iniţial, din 1992”. (Reamintim că la acea vreme, şeful ANRM era considerat un apropiat al lui Sorin Ovidiu Vântu).

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.