Olteanu (BNR): Curentul de opinie referitor la Legea falimentului personal, o manipulare a unor lichidatori

Curentul de opinie referitor la Legea falimentului personal este o manipulare a unor lichidatori, consideră Bogdan Olteanu, viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, care precizează, totodată, că nu crede că această lege ar putea fi în interesul debitorilor sau al creditorilor.

Olteanu a vorbit, într-un interviu acordat AGERPRES, şi despre problema clauzelor abuzive din contractele de creditare, arătând că numărul proceselor dintre bănci şi datornici pe această temă ar putea creşte în perioada următoare.

Pe de altă parte, întrebat despre posibilitatea de a accepta un nou mandat de viceguvernator al băncii centrale, Bogdan Olteanu a declarat că decizia o va lua în această vară.

AGERPRES: Când credeţi că ar fi posibilă aprobarea Legii falimentului la persoane fizice, în România? Cum ar trebui să arate o astfel de lege?

Bogdan Olteanu: Personal, cred că actualul curent de opinie referitor la Legea falimentului personal este o manipulare a agenţilor, a operatorilor de piaţă interesaţi. Nu este niciun interes major al debitorilor şi niciun interes major al creditorilor şi am să vă spun motivul: nu cunosc situaţii relevante în care un debitor şi un creditor să nu fi ajuns la soluţii de compromis asupra unor bunuri esenţiale.

Dacă ţi-ai cumpărat televizoare mai multe decât îţi permiteai, sigur că ai fost executat silit şi este un lucru natural. Dar nu cunoaştem în România, eu nu cunosc cel puţin, vreo situaţie în care o persoană să fi fost evacuată din casa în care locuia. Din casa în care locuia, nu din casa care a fost o investiţie imobiliară, nu vorbesc aici de dezvoltatori imobiliari, nu vorbesc aici de constructori.

Citeste si:  CSM, despre legea insolvenţei: Este necesară reglementarea unei proceduri preponderent extrajudiciare

Vorbesc de oameni care şi-au cumpărat o casă a lor, strâng cureaua, plătesc din greu, este o situaţie dificilă, dar a existat capacitatea celor două părţi de a se înţelege. Riscul, după părerea mea, în apariţia acestei legi, constă în faptul că, probabil, cea mai mare parte a sumelor recuperate de la persoana în insolvenţă va fi preluată de către lichidatori. Pentru că, să fim foarte deschişi, cei care promovează Legea falimentului personal nu sunt nici debitori, nici bănci, sunt lichidatori. Lichidatori care nu lucrează voluntar. Nu există niciun lichidator care să lucreze gratis în România în acest moment.

După părerea mea, lucrează pentru tarife mult prea mari, mi se pare un element neetic din partea lor să nu prezinte debitorilor, atunci când promovează această lege, şi această dimensiune a costurilor. În multe dintre lichidările în zona comercială, s-a constatat că mai bine de jumătate din banii recuperaţi de la debitor se duc la lichidator pe costuri ale lichidării, şi nu la creditor.

Acesta înseamnă că debitorul rămâne în continuare dator creditorului, deşi plăteşte, deşi îşi pierde din avere. De aceea, când introducem o lege, cred că trebuie să fim extrem de atenţi la cine beneficiază de ea. Se poate găsi un mecanism, dacă este nevoie de el, pentru o uşurare a calendarului de plată, de exemplu, dar această uşurare să fie în favoarea debitorului şi nu a unui al treilea care intervine între debitor şi creditor.

După părea mea, această lege este indusă de persoanele interesate, de unii lichidatori. În cazul celor două iniţiative parlamentare nu am fost consultaţi de iniţiatori. Am fost consultaţi de Guvern pentru elaborarea punctului de vedere al Guvernului.

Citeste si:  Legea Insolvenţei se modifică prin intrarea în vigoare a noilor coduri Penal şi de Procedură Penală

AGERPRES: Ce ne puteţi spune despre sentinţele/procesele date de instanţe în cazul proceselor dintre bănci şi clienţii acestora? Ar putea constitui acestea un stimul pentru debitorii cu probleme de a da în judecată băncile?

Bogdan Olteanu: Am văzut că au apărut primele sentinţe pe clauze considerate abuzive şi acele clauze trebuie eliminate din contracte. Noi am spus de la început, în dezbateri, că nu există clauze abuzive acceptabile. Orice clauză abuzivă trebuie eliminată din contract pentru simplul fapt că este abuzivă. Constatarea caracterului abuziv, conform legii, o face o instanţă judecătorească. Este evident că o clauză constatată ca abuzivă trebuie eliminată din acele contracte în care se regăseşte. Este evident că atâta vreme cât se vor regăsi prin sentinţe judecătoreşti clauze considerate abuzive ele vor fi eliminate.

Cred, pe de altă parte, că părţile, şi creditorii şi debitorii, au învăţat din experienţa ultimilor ani şi din experienţa crizei şi că în contractele noi de credit probabilitatea de a regăsi asemenea clauze este mult mai mică. De aceea, probabil că numărul clauzelor abuzive identificate va creşte într-o primă instanţă pe situaţiile aflate în stoc după care se va reduce semnificativ.

AGERPRES: Era necesară modificarea Legii insolvenţei?

Bogdan Olteanu: Da, era necesară. Legea insolvenţei din 2006 nu era o lege rea, dar ea a devenit uzată moral pentru că societatea s-a schimbat trecând prin criză, pe de o parte, sofisticându-se pe de altă parte, companiile s-au schimbat, relaţiile sociale şi juridice s-au schimbat şi avem nevoie de instrumente noi pe câteva dimensiuni.

Citeste si:  Mănăstirea Stăneşti - Povestea tragică a lui Stroe Buzescu, căpitanul lui Mihai Viteazu

Una dintre dimensiuni, foarte importantă, este consolidarea instrumentelor pre-insolvenţă. Aşa încât restructurarea companiilor aflate în dificultate, dar solvente, să se facă înainte de ajungerea la momentul insolvenţei pentru a salva afacerea. Aceste instrumente se conturaseră prin legi speciale, concordat preventiv, mandat ad-hoc, cu câţiva ani în urmă, puţin practicate şi cu mici dificultăţi care le făceau neatractive. Codul insolvenţei are aici instrumente utile.

O altă dimensiune este cea prin care Codul reaşează raporturile dintre creditor şi debitor într-o poziţie mai bună, mai corectă, adică în favoarea creditorului, pentru că aici e un lucru foarte simplu de spus: debitorul are o obligaţie, creditorul are un drept. Aceasta este relaţia dintre ei. Nu pot fi trataţi în mod egal. Debitorul şi-a asumat să plătească bani, creditorul are dreptul să îi încaseze. Atunci, încercând să conservăm valoarea economică, încercând să conservăm valoarea industrială, întotdeauna trebuie să ţinem cont de faptul că dreptul e al creditorului şi obligaţia a debitorului. Aceste lucruri sunt pozitive în ceea ce priveşte noul Cod al insolvenţei.

Mai avem, la Banca Naţională, câteva elemente de detaliu pe care le discutăm cu iniţiatorul conform înţelegerii la care s-a ajuns în toamnă, după evenimentele legate de Cod. S-a stabilit că se vor depune amendamente la Parlament. Discutăm şi lucrăm pe aceste amendamente, menite să uşureze procedurile, să le facă mai transparente, dar sunt deja chestiuni de detaliu. Principiile mari s-au stabilit.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata