Leacuri din grădină: Ţelina

Părintele medicinei, Hippocrate, recomanda, în urmă cu 2500 de ani, ca ţelina să fie folosită ‘în tratamentul nervilor zdruncinaţi’. Datorită conţinutului bogat în vitamine, minerale şi acizi organici, ţelina este un ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei şi revitalizant general în perioadele de stres. Salatele crude şi sucurile de ţelină sunt un mijloc ideal pentru păstrarea unui bun confort psihic.

Țelina este cunoscută din cele mai vechi timpuri mai ales pentru proprietăţile ei vindecătoare. În antichitate, era considerată o plantă sfântă, fiind apreciată de romani pentru însuşirile medicale deosebite, iar de chinezi pentru calitatea de a menţine agerimea şi tinereţea spiritului.

Era atât de populară în Grecia şi în Imperiul Roman, încât a fost consemnată în scrierile filosofilor, în versurile poeţilor şi în tratatele medicilor, care o considerau un medicament deosebit de preţios.

Citeste si:  Mini-dicţionar al celor mai comune plante cu proprietăţi tămăduitoare (P-V)

Însuşi Homer o menţionează în „Iliada’ şi în „Odiseea’ drept o iarbă sacră, cu calităţi terapeutice excepţionale. Romanii preparau o băutură alcoolică din rădăcina şi seminţele de ţelină, pentru a-şi mări capacitatea de efort şi fertilitatea. Medicii romani le prescriau copiilor şi adolescenţilor rădăcină de ţelină, pentru a creşte mai repede, pentru a fi feriţi de boli şi de tulburările adolescenţei.

Țelina (Apium graveo­lens, în latină) provine dintr-un soi sălbatic răspândit în Europa şi în Asia pe terenurile umede, uşor sărate. Treptat, forma sălbatică a intrat în cultură, mai întâi în zona mediteraneană. La început, a fost utilizată pe post de plantă medicinală şi pentru decorarea mesei. În Evul Mediu, ţelina s-a răspândit în centrul şi în nordul Europei, ca urmare a edictului dat de împăratul Carol cel Mare, fiind considerată un remediu universal cu proprietăţi diuretice, febrifuge, antiscorbutice, stomahice şi, mai ales, afrodisiace.

Citeste si:  Remedii naturiste pentru afecţiuni ale sexului frumos

Începând din secolul al XVI-lea, ţelina a început să fie cultivată în jurul oraşelor, fiind folosită ca legumă şi condiment. În Statele Unite, a ajuns la începutul secolului al XIX-lea. Astăzi, este cultivată în două variante — pentru frunze şi pentru rădăcină. Țelina albă este cultivată în zone umbrite, ferite de lumina directă a soarelui.

Componentele chimice din rădăcini şi frunze sunt foarte variate, ceea ce explică atât valoarea alimentară, cât şi terapeutică. Pe lângă un conţinut mediu de apă (83%), se găsesc în rădăcini: zaharuri (5%), proteine, o mare bogăţie de săruri minerale (potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, iod, etc), vitamine (A, B1, B2, B6, C), precum şi un ulei eteric (bogat în apiol, bergapten şi anhidridă sedanoică), care imprimă mirosul şi gustul caracteristic. Uleiul eteric din seminţe reprezintă 2%.

Citeste si:  PROFICORB IMPEX SRL - notificare privind deschiderea procedurii de insolvenţă

De la această plantă, în prepararea remediilor naturale, se folosesc frunzele, căpăţâna şi seminţele.

Țelina reprezintă o legumă indicată nu numai în alimentaţia zilnică, pentru întărirea sistemului imunitar, dar şi în perioadele de convalescenţă, în anemii sau în stările acute de surmenaj.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata