(1951)
Armata americana contamineaza in secret Centrul de Aprovizionare Navala Norfolk din Virginia si Washington, Aeroportul National din D.C., cu o serie de bacterii alese pentru ca se credea ca afro-americanii sunt mai sensibili la acestea decat caucazienii. Experimentul a cauzat toxi-infectii alimentare, probleme respiratorii si otravirea sangelui.
(1951 – 1956)
Conform contractului cu Scoala de medicina Aviatica a Fortelor Aeriene (SAM), Centrul de Cancer MD Anderson din Huston apartinand de Universitatea Texas incepe sa studieze efectele radiatiilor asupra pacientilor cu cancer – multi dintre ei membrii ai unor grupuri minoritare sau de indigeni, dupa cate spun sursele – pentru a determina atat abilitatea radiatiilor de a trata cancerul, cat si posibilele efecte pe termen lung ale radiatiilor asupra pilotilor care piloteaza avioane pe baza de energie nucleara.
Studiul dureaza pana in 1956, implicand 263 de pacienti cu cancer. Incepand din 1953, subiectilor li se cere sa semneze un formular de renuntare la drepturi, dar nici acesta nu se conformeaza cerintelor de consens stabilite de memo-ul Wilson eliberat in acel an. Studiile TBI insa vor continua la 4 institutii diferite: Colegiul de Medicina al Univeristatii Baylor, Institutul Memorial Sloan-Kettering pentru Cercetarea Cancerului, Spitalul Marinei Americane din Bethesda si Colegiul de Medicina Al Universitatii Cincinnati – pana in 1971 .
Oficiali ai Serviciilor de informatie si armatei americane, canadiene si britanice aduna un mic grup de psihologi eminenti la o intrunire sectreta la Hotelul Ritz-Carlton din Montreal pe tema „tehnicilor de control mental” comuniste. Ei propun un program de cercetare strict secret despre modificarile comportamentale – implicand testarea de droguri, hipnoza, socuri electrice si lobotomii pe subiecti umani.
(1952)
La faimosul Institut Sloan-Kettering, Chester M Southam injecteaza celule canceroase vii in detinuti din Inchisoarea Statului Ohio, pentru a studia progresia bolii. Jumatate din detinutii din acest studiu sponsorizat de Institutul National de Sanatate (NIH) sunt de culoare, trezind obstacole de suspiciunii de rasism din partea Tuskegee, care de asemenea era un studiu sponsorizat de NIH.
(1953 – 1974)
Comisia Americana de Energie Atomica (AEC) sponsorizeaza studii cu iod la Universitatea Iowa. In primul studiu, cercetatorii dau unor femei insarcinate o cantitate mare de iod-131 si apoi studiaza embrionii avortoni ai femeilor pentru a afla la ce stadiu si la ce cantitate de iod radioactiv se trece de bariera placentara. In al doilea studiu, cercetatorii dau unor nou-nascuti, 12 baieti si 13 fetite, in varsta de sub 36 de ore si in greutate intre 5.5 si 8.5 pounds, iod-131, fie oral, fie prin injectie intra-musculara, mai tarziu masurand concentratia de iod din glanda tiroida a nou-nascutilor. Ca parte dintr-un studiu AEC, cercetatorii hranesc 28 de copii sanatosi, la Colegiul de Medicina Al Universitatii Nebraska, iod-131 printr-un tub gastric si apoi testeaza concentratia de iod din glanda tiroida dupa 24 de ore.
(1953 – 1957)
11 pacienti de la Spitalul General Massachusetts din Boston sunt injectati cu uraniu ca parte din Proiectul Manhattan . Inntr-un studiu sponsorizat de AEC la Universitatea din Tennessee, cercetatorii injecteaza nou-nascuti sanatosi in varsta de 2 sau 3 zile cu aproximativ 60 de rad de iod-131. Nou-nascutul Daniel Burton orbeste cand medici de la Spitalul Doctorilor Brooklyn fac un tratament experimental cu oxigen pentru fibroplazie retrolentala, o boala a retinei care afecteaza copiii prematuri, aplicand tratamentul asupra acestui copil dar si asupra altor bebelusi prematuri. Medicii aplica tratamentul in ciuda faptului ca studii anterioare arata ca nivelele ridicate de oxigen cauzeaza orbire.
O marturie in procesul Burton versus Spitalul Doctorilor Brooklyn (452 N.Y.S.2d875) dezvaluie mai tarziu ca cercetatorii au continuat sa administreze lui Burton si altor copii oxigen in exces chiar si dupa ce ochii lor se inflamasera pana la nivele periculoase. Intr-un articol din 1953 din Clinical Science este descris un experiment medical in care cercetatorii, in mod intentionat aplica cantarida pe abdomenul a 41 de copii, cu varste cuprinse intre 8 si 14 ani, pentru a vedea cat de severa este iritatia produsa pe piele de aceasta substanta.
AEC face o serie de teste pe teren, cunoscute sub numele de „Green Run”, aruncand iod radioactiv 131 si xenon 133 peste Hanford, Washington – 500 000 de acri/pogoane ce cuprindeau 3 orase mici (hanford, White Bluffs si Richland) de-a lungul raului Columbia. Intr-un studiu sponsorizat de AEC pentru a afla daca iodul radioactiv afecteaza copiii prematuri in mod diferit de cei cascuti la termen, cercetatorii din Spitalul Harper din Detroit ofera doze orale de iod 131 la 65 de copii prematuri si nascuti la termen, copiii cantarind intre 2.1 si 5.5 pounds.
(1955 – 1957)
Cu scopul de a afla in ce fel vremea rece afecteaza fiziologia umana, cercetatorii administreaza un total de 200 de doze de iod-131, un trasor radioactiv ce se concentreaza aproape imediat in glanda tiroida, la 85 de eschimosi sanatosi si 17 indieni athapascan ce locuiau in Alaska. Ei au studiat trasorul chimic in cadrul organismului prin sange, tesut tiroidian, mostre de urina si saliva prelevate de la subiectii testului. Din cauza barierei de limba, nimeni nu explica subiectilor ce li se face, deci nu exista nici un fel de consimtamant informat.
(1956 – 1957)
Cercetatori sub acoperire ai Armatei Statelor Unite, ce cercetau arme bilogice, elibereaza tantari infectati cu febra galbena si cu febra dengue peste Savannah si peste Avon Park, pentru a testa abilitatea insectelor de a transmite boli. Dupa fiecare test, agenti ai armatei se dau drept oficiali ai sanatatii publice pentru a testa victimele pentru efecte si fac poze ale subiectilor nestiutori.
Aceste experimente au ca rezultate o incidenta mare de febra, boli respiratorii, copii nascuti morti, encefalite si febra tifoida printre locuitorii celor doua orase, precum si mai multe morti.
(1957)
Armata Statelor Unite conduce Operatiunea Plumbbob in locatia de testare Nevada, situata la 65 de mile nord-vest de Las Vegas. Operatiunea Plumbbob consta in 29 de detonari nucleare, eventual crearea unor radiatii ce se asteapta sa aibe ca rezultat un total de 32 000 de cazuri de cancer tiroidian printre locuitorii zonei respective.
Aproximativ 18 000 de membrii ai armatei americane partcipa la programul Desert Rock VII si VIII ale Operatiunii Plumbbob, ce sunt concepute pentru a vedea cum raspunde soldatul american obisnuit, din punct de vedere mental si fiziologic, la un camp de lupta nuclear.
(1957 – 1964)
Ca parte din MKULTRA, CIA plateste pe fondatorul Departamentului de Psihiatrie al Universitatii McGill, Doctorul D. Ewen Cameron, cu suma de 69 000 de dolari pentru a face studii cu LSD si experiemtente cu potential letal pe canadieni ce sunt tratati pentru tulburari minore gen depresie post-partum sau anxietate la Institutul Memorial Allan, ce gazduieste Spitalul Royal Victoria din Montreal. CIA il incurajeaza pe Dr. Cameron sa exploreze pe deplin conceptul sau „psihic stimulant” de corectare a nebuniei prin stergerea completa a memoriei si prin re-scrierea psihica.
Aceste „stimulante” experimente implica punerea subiectilor umani in stari vegetative induse prin medicatie, electrosocuri sau deprivare senzoriala pentru pana la 3 luni, pentru ca apoi sa li se puna casete cu diverse zgomote sau afirmatii repetitive timp de saptamani sau luni, cu scopul de a „rescrie” psihicul „sters”. Doctor Cameron administreaza de asemenea subiectilor umani medicamente paralizante si terapie electroconvulsiva de cate 30-40 de ori, ca parte din experimentele sale. Majoritatea subiectilor Doctorului Cameron sufera pierderi permanente ca rezultat al lucrarilor acestuia.
Pentru a studia modul cum circula sangele in creierele copiilor, cercetatori de la Spitalul de Copii din Philadelphia face urmatorul experiment pe copii sanatosi, cu varste intre 3 si 11 ani: insereaza ace in artera femurala a fiecarui copil (in coapsa) si in vena jugulara (in gat), extragand in jos sangele din creier. Apoi, forteaza fiecare copil sa inhaleze un gaz special printr-o masca de fata. In articolul ce urmeaza studiului aparut in Jurnalul de Investigatii Clinice, cercetatorii noteaza ca, pentru a performa experimentul, au fost nevoiti sa imobilizeze o parte din copiii subiecti ai testului prin legarea lor de masa medicala.