Editorial: Dacă UDMR nu este, nimic nu este!

Pentru a nu ştiu câta oară s-a dovedit că cea mai puternică formaţiune politică din România este UDMR. Nu a existat legislatură în care acest partid să lipsească de la guvernare, să nu reuşească să ducă la bun sfârşit propriul său program de guvernare. Iar când spunem aceasta nu este o simplă metaforă, ci un trist adevăr.

Dănuţ Dudu

De-a lungul anilor, politicienii UDMR care au avut şi vor avea acces la guvernare au pus mai presus de interesele României pe cele ale comunităţii maghiare, reuşind astfel să-şi onoreze, cu brio, promisiunile electorale şi să-şi menţină intact rezervorul electoral.

Mai mult, sunt suspiciuni că acesta s-a mărit, adaugându-i-se şi cetăţeni din alte naţionalităţi decât cea maghiară (inclusiv români) care au constat că zonele gestionate de UDMR se bucură de un sprijin guvernamental incontestabil. Şi nu ne referim aici la zonele sărace din judeţele eminamente maghiare, cum ar fi Harghita şi Covasna, ci la alte zone în care comunitatea maghiară convieţuieşte de ani buni împreună cu cea romană.

Este suficient să ne uităm cu atenţie la evoluţiile spectaculoase a unor judeţe ardelene care au reuşit să atragă – prin intermediul UDMR – fonduri consistente (atât europene cât şi guvernamentale) şi care au stat la baza dezvoltării socio-economice ale respectivelor arealuri administrative.

Aşa se face că una din condiţiile puse de liderii UDMR în momentul ofertei PSD de a lua locul PNL-ului a fost legată de finalizarea autostrăzii Transilvania care, în opinia liderilor maghiari, trebuie să ajungă cel puţin până la Târgu Mureş!

O condiţie clară şi fără echivoc care vine la pachet cu altele aflate în subsidiar şi care constituie proiecte mai vechi ale UDMR nefinalizate încă: folosirea limbii maghiare în instituţiile statului, instituţii de învăţământ în limba maghiară, tratament preferenţial pentru etnicii unguri şi, de ce nu?, autonomia ţinutului secuiesc.

Este normal că în aceste condiţii reacţiile celorlalţi lideri politici să fie relativ spectaculoase, fiecare dintre acestea vizând, mai mult sau mai puţin vizibil, blocarea revenirii UDMR la guvernare.

Numai că, în ciuda eforturilor depuse atât de şeful statului cât şi de liberali – foştii parteneri cheie ai guvernării USL – PSD îşi vede de treabă şi anunţă o remaniere guvernamentală în care sunt incluse şi portofolii ministeriale care vor fi gestionate de liderii UDMR. O remaniere însă discutabilă, atât din punct de vedere politic, cât şi constituţional.

Din punct de vedere politic, Victor Ponta este premierul unui guvern USL, primind la învestitură sprijinul politic al alianţei care a ajuns la guvernare. Disputele dintre acesta şi liderul liberal Crin Antonescu au dus însă la dizolvarea respective alianţe, astfel încât în acest moment se pune problema de ce guvern vorbim în acest moment?

 Un guvern USL sau unul PSD sprijinit de o alianţă ad-hoc cu UDMR?

Credem că este vorba mai curând de un cabinet Ponta din care au fost rejectaţi – pe diverse emotive – miniştrii liberali. Mai mult, se simte în aer mirosul de sânge liberal care începe să curgă la porţile DNA, majoritatea liderilor acestui partid bucurându-se de o atenţie deosebită din partea acestei instituţii.

Nu luăm apărarea celor care sunt anchetaţi în acest moment (multe din acuze sunt credibile), dar parcă prea multe dezvăluiri incendiare legate de afacerile oneroase ale principalilor finanţatori ai PNL. Privind însă dintr-un alt unghi, cel al PSD, tocmai această campanie justiţiară lansată de DNA – independent politic, nu-i aşa?

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.