Editorial: Dacă UDMR nu este, nimic nu este!

Poate fi motivul real al „divorţului” dintre PSD şi PNL care a readus (pe uşa din dos) la guvernare UDMR. Nu trebuie exclusă nici această ipoteză de lucru, deşi printre numele politicienilor vizaţi de cei de la DNA se află nume din întreg spectrul politic, inclusiv din PSD.

Din punct de vedere constituţional, lucrurile sunt însă mult mai complicate. Atât Victor Ponta cât şi Traian Băsescu fac apel la articole din Constituţia României care susţin (sau nu) declaraţiile politice ale acestora.

Este dificil să dai dreptate uneia sau alteia dintre părţi, deoarece interpretarea articolelor din legea supremă invocate de cei doi nu poate fi făcută decât de Curtea Constituţională. Până acolo însă, declaraţiile venite din turlele celor două palate aruncă România într-o spirală de instabilitate politică extrem de periculoasă în actualul context internaţional.

Privind din stradă la ce se întâmplă la vârful clasei politice româneşti, la acuzele şi ameninţările care curg gârlă din toate părţile, cu acte şi gesturi politice surprinzătoare (vezi demisia fostului liberal Tăriceanu şi trecerea acestuia în tabăra lui Ponta) ajungi să nu mai înţelegi nimic (de parcă până acum era ceva clar…). Se poate spune însă că nici Victor Ponta nici Traian Băsescu nu fac altceva decât să demonstreze că doresc, cu orice preţ, escaladarea actualei situaţii fără însă să dea explicaţiile necesare referitoare la finalitatea acestei dispute politice.

Să ţină această atitudine belicoasă a celor doi lideri de campania politică în care sunt angajaţi şi a cărei finalitate şi miză o reprezintă numele celui care va ocupa funcţia supremă în stat? Sau este reflexul spaimei declanşate în lumea politică de lansarea pe orbita electorală a sasului liberal Klaus Werner Johannis? O ipoteză care nu poate fi neglijată pentru că nici una dintre formaţiunile care aspiră la portofoliul de preşedinte al României nu are un candidat credibil care să se bucure de sufragiile electoratului.

Crin Antonescu, ex candidatul USL la preşedenţia României, nu se mai bucură nici măcar de susţinerea integrală a partidului pe care-l conduce, reuşind performanţa ca în câteva luni să se autoexcludă din cursa pentru preşedenţia României.

Pe de altă parte, nici PSD nu se poate lăuda că are un nume sonor care să fie promovat către această funcţie (Victor Ponta va rămâne un perpetuu candidat la funcţia de premier) iar nou înfiinţata formaţiune politică a lui Traian Băsescu nu a reuşit încă să-şi construiască o identitate proprie, darămite să mai ridice şi pretenţii în cursa prezidenţială (mai curând îi vedem angajaţi în bătălia pentru europarlamentare decât pentru funcţia supremă în stat).

În rest, nici una dintre celelalte formaţiunile politice parlamentare nici măcar nu-şi pot propune să se lanseze într-o astfel de aventură, aşa că vor încerca să devină indispensabili pentru cei care se vor angaja în această luptă.

Aceasta ar fi putea fi explicaţia pentru care acum PSD strânge rândurile şi acceptă orice compromis pentru a-şi asigura victoria în lupta pentru funcţia supremă din stat. Şi aşa ajungem la trista realitate pentru politica românească: Dacă UDMR nu este (alături de PSD) atunci nimic nu este! Şi asta în ciuda faptului că PSD este un partid al tuturor românilor şi nu numai al celor de etnie maghiară.

Dănuţ Dudu

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.