Internetul este un fenomen a carui intelegere inca ne depaseste. Apreciem efectele bune, conectivitatea, dar mai greu ne dam seama de potentialul sau distructiv. Copiii si adolescentii pot deveni, foarte usor, prizonierii unui dialog virtual, joc sau aplicatie.
Practic, devin dependenti de net. In felul acesta, se deschid porti de vulnerabilitate fara precedent, de care adultii nu au stiut niciodata si, foarte probabil, nici in continuare nu le vor pricepe prea usor. Pentru ca nu au crescut cu asa ceva. Iata, in cele ce urmeaza, decodificarea capcanelor acestei imense retele si a celor care o folosesc in scopuri distructive.
Diana Stanculeanu este psihoterapeut la asociatia „Salvati copiii“. Ea vorbeste din perspectiva psihologului despre naravurile statului pe net si despre ce decurge de aici.
Copiii au nevoie sa construiasca relatii puternice de comunicare cu cei din jur, sa fie activi in jocuri fizice, sa practice activitati sportive – toate acestea fiind experiente cu un impact puternic pe dezvoltarea globala a copilului. In aceste conditii, timpul petrecut de catre copil static, in fata „ecranului“, ar trebui sa fie limitat, astfel incat programul copilului sa fie unul echilibrat si variat.
Daca, pana in doi ani, tableta sau laptop-ul nu ar trebui sa se numere printe „jucariile“ copiilor, esentiale fiind activitatile motrice si comunicarea fata in fata, in perioada prescolaritatii copiii ar putea petrece in fata „ecranului“ 40 de minute din rutina lor cotidiana.
Intre cinci si noua ani, timpul recomandat de specialisti nu ar trebui sa depaseasca o ora, iar dupa 10-11 ani se poate ajunge la maxim 90 de minute petrecute zilnic in fata ecranului. Imbinarea activitatilor de interior (in casa) cu cele de exterior (afara), a celor statice cu cele in care au ocazia sa fie activi fizic reprezinta insa cheia pentru structurarea unui program echilibrat si in acord cu nevoile copiilor.
EFECTE PSIHOLOGICE ale statului prea mult la calculator – dintre dificultatile de sanatate fizica cele mai frecvente sunt: excesul de kilograme, la care se ajunge prin lipsa activitatii fizice, a unei rutine corecte de masa si prin prezenta comportamentelor alimentare nesanatoase; patologia coloanei vertebrale (scolioze, cifoze), dureri si senzatie de amorteala in maini si la nivelul articulatiilor degetelor, dureri de cap, ameteli si dificultati de vedere.
UTILIZAREA EXCESIVĂ a „ecranului“ genereaza, insa, si modificari la nivelul arhitecturii creierului, a felului in care se dezvolta diferitele circuite cerebrale. In copilarie, creierul nostru este in plina dezvoltare, iar felul in care se dezvolta depinde intr-o mare masura de experientele noastre de viata.
Fiecare activitate pe care o realizam genereaza o conexiune intre neuroni; repetarea unei activitati contribuie la intarirea respectivei conexiuni cerebrale; in jurul varstei de 11-12 ani insa, conexiunile cerebrale mai putin utilizate intra in declin si in cele din urma dispar (pe principiul, „ce nu folosesc, arunc“!).
Copiii cu acces la activitati variate isi vor dezvolta multiple retele neuronale, care vor sprijini aparitia a numeroase abilitati si competente; copiii care vor aloca foarte mult timp interactiunii cu „ecranul“, vor pierde conexiuni ce ar fi putut fi dezvoltate prin implicarea in alte tipuri de activitati, cu impact negativ asupra abilitatii lor de a opera cu mai multe concepte in acelasi timp, de a acumula noi informatii, de a intelege logica argumentelor celorlalti, de a ramane in sarcini educationale cu atentia concentrata etc.