Horia Moculescu, un muzician de poveste

39

„Sunt înalt, bulbucat şi cocoşat!, astea sunt singurele adevăruri valabile despre mine” – este autoportretul inegalabilului muzician Horia Moculescu, pe care şi l-a făcut într-unul dintre numeroasele interviuri pe care le-a acordat de-a lungul carierei sale impresionante. Pe Horia Moculescu, compozitor care la 18 martie 2014 împlineşte 77 de ani, îl ştie mai toată lumea: şi dinainte de ’89 şi după, din numeroasele festivaluri şi emisiuni tv la care a participat.

Horia Moculescu s-a născut la 18 martie 1937, la Râmnicu-Vâlcea. Din partea mamei (Nidia Copetti), Moculescu este de origine italiană, iar din partea tatălui (Nicolae Moculescu, fost ofiţer în armata română interbelică) este de origine română.

„Mama era născută în România, din tată italian şi mamă româncă. Eu sunt foarte mândru de bunica mea, care de fapt era jumătate româncă, jumătate croată, iar tatăl ei, croat, purta un ‘von’ înaintea numelui. Fusese înnobilat de Franz Joseph. În acelaşi timp, bunica mea era strănepoata, pe linie directă, a mitropolitului Șaguna. Era de lângă Sibiu, de la Sălişte, şi s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea pentru că bunicul meu, italian get-beget, arhitect, diplomat, a cunoscut-o pe bunica mea, care studia la Trieste”, dezvăluia într-un interviu Horia Moculescu arborele său genealogic. Rămâne orfan de mamă în anul 1948.

Citeste si:  Investigaţia de la Transgaz se referă la proceduri de atribuire care au avut loc în perioada 2009-2011,

Talent muzical precoce, învaţă autodidact acordeonul la numai şase ani. Urmează Liceul de Băieţi din Turda (azi Colegiul Naţional ”Mihai Viteazul” din oraş), pe care îl absolvă în 1954. Aici se remarcă prin virtuozitatea cu care interpreta piese de muzică uşoară la pian şi la acordeon.

„Acordeonul mi-a fost trimis de tatăl meu, de pe front, în contul unei datorii pe care o avea cineva la el. Mi l-a trimis în 1943. Și m-am apucat şi am învăţat singur să cânt. Acordeonul a ocupat un rol esenţial în viaţa mea. Pentru că imaginaţi-vă că, până în ’60 şi ceva, când am început să cânt în turnee, acordeonul a înlocuit orice pian. Atunci nu existau piane, pianele fuseseră restricţionate, luate, duse, distruse, erau un simbol burghez”, îşi aminteşte Moculescu.

Citeste si:  Vila Luminiş de la Sinaia, locul unde George Enescu a compus o parte din opera Oedip

În acelaşi interviu, spune că la pian a învăţat cu profesori redutabili. „Am pornit în viaţă cu nişte cunoştinţe foarte solide, şi teoretice şi practice. Am făcut, la început, pianul cu unul dintre cei mai speciali profesori, de aici, din Râmnicu Vâlcea. Se numea Eugen Vesbiski, un rus venit aici. Mama lui a fost profesoară de pian a mamei mele. Eu am făcut cu el pian de performanţă şi aş fi ajuns un pianist concertist dacă nu murea mama”, spune compozitorul.

În timpul regimului comunist nu a fost admis la Conservatorul din Bucureşti, înscriindu-se, ulterior, la Facultatea de Mine din Petroşani, unde îşi pune în evidenţă talentul de interpret muzical în orchestra facultăţii. Se dedică exclusiv muzicii, activând ca pianist în localuri de bun renume din Bucureşti şi de pe litoralul Mării Negre. În această perioadă începe să compună melodii de muzică uşoară, piesa lui de debut fiind „Salcia” (1974), cântată de Mihaela Mihai. Cea mai dragă piesă îi este, însă, „Fântânile albastre”, interpretată de George Nicolescu.

Citeste si:  Premieră în România: Compania de Autostrăzi a atribuit un contract de 3 milioane de euro unei firme care s-a înfiinţat după ce a intrat la licitaţie
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata