A patra întrebare ţine de viitorul soldaţilor ucraineni care dacă nu vor depune jurământul de credinţă în favoarea noii puteri, riscă să fie clasificaţi ca fiind “formaţiuni armate ilegale” şi să suporte consecinţele derivate din aceasta. Pentru “îndulcirea” anunţului, autorităţile din Crimeea ofereau şi alte opţiuni: să se predea sau să demisioneze din armată. Şi dacă, actualii soldaţi ucraineni nu se vor regăsi în nici una dintre categoriile de mai sus, vor trebui să părăsească teritoriul şi să revină în teritoriul controlat de puterea de la Kiev.
Cea de a cincea întrebare ţine de statul economic al regiunii după alipirea la Rusia. Cu un salariu mediu de 250 de euro/lună, peninsula figurează ca cea mai săracă din toate regiunile ruse şi mulţi dintre analişti se aşteaptă la un val migrator din această regiune către zonele mai bogate ale Rusiei.
În plus, Crimeea va trebui să abandoneze grivna în decurs de un an şi să revină la rublă, un proces care din punct de vedere tehnic nu este foarte simplu, în condiţiile în care sistemul bancar din Crimeea a fost luat pe nepregătite de derularea evenimentelor. Drept dovadă, cu doar câteva zile înainte de referendum era aproape imposibil să găseşti ruble sau bani ucraineni la bănci sau la casele de schimb din zonă.
În acelaşi timp, rămâne, deocamdată, în suspensie sistemul de pensii din Crimeea de la care pensionarii aşteaptă foarte mult. Cu o pensie medie de 195 euro, aflată peste cea de 107 euro a ucrainienilor, sistemul de pensii al Crimeei ar putea costa destul de mult Rusia pentru a-şi permite luxul să implementeze creşteri consistente, care să justifice abandonarea sistemului ucrainean de către pensionarii din Crimeea.
Pe de altă parte, înainte de referendum instituţiile ruse se băteau în propuneri financiare menite a compensa presupusele ajutoare financiare promise de Occident. De exemplu, un parlamentar rus avansa un plan de susţinere financiară a Crimei în valoare de peste 700 milioane de euro, în timp ce oraşul Moscova promitea fiecărui veteran din cel de al doilea război mondial un ajutor de 5000 de ruble (100 euro). Oricum, cu onorarea sau nu a acestor propuneri analiştii consideră că pentru integrarea Crimeei sunt necesari, pe termen mediu, nu mai puţin de 20 de miliarde euro.
Cea de a şasea chestiune ţine de costurile infrastructurii peninsulei care va fi izolată din punct de vedere geografic, neavând nici o frontieră terestră cu Rusia. Premierul rus, Dmitri Medvedev, semna deja pe 3 martie un decret lansând lucrările de construcţie a unui nou port la Kerci, în valoare estimate de 480 milioane euro. Numai că o astfel de lucrare nu se poate finaliza decât în câţiva ani ceea ce pune sub semnul întrebării aprovizionarea cu energie şi apă a peninsulei care în prezent este asigurat, aproape în totalitate, de Ucraina: 85% din curentul folosit şi 82% din resursele utilizate de Crimea provin din Ucraina.
În aceste condiţii, analiştii anticipează că pentru a rezolva situaţia, Rusia va trebui să asigure alimentarea cu gaz printr-un gazoduct subteran, un proiect costisitor şi dificil de realizat din punct de vedere tehnic şi temporal.
Trecând în revistă doar aceste aspecte (şi mai sunt multe altele) se poate pune cea de a şaptea întrebare: se va mulţumi Rusia cu Crimeea sau îşi va continua marşul triumfal către Transnistria?
Dănuţ Dudu