O serie de hărţi de detaliu ale reliefului planetei Mercur demonstrează că cea mai mică şi mai apropiată de Soare planetă din sistemul nostru solar a devenit şi mai mică din cauza procesului de răcire internă ce se desfăşoară de aproximativ 4 miliarde de ani, conform unui studiu publicat duminică, transmit AFP şi reuters.
Răcirea nucleului masiv, din fier, al planetei Mercur, de-a lungul a 4 miliarde de ani, a dus la scăderea cu aproape 7 kilometri a diametrului acestei planete.
„Atunci când ne uităm la volumul acestei reduceri, este extrem de mic la scara unei planete. Dar nu este nevoie să se schimbe prea mult pentru a avea un efect”, a susţinut planetologul Paul Byrne de la Departamentul de Magnetism terestru al Carnegie Institution, coordonatorul acestui studiu.
Oamenii de ştiinţă au studiat peste 5.900 de forme de relief de la suprafaţa lui Mercur pentru a calcula rata de contracţie a acestei planete.
Spre deosebire de Pământ, care dispune de mai multe straturi de crustă, Mercur are un singur strat rigid, din rocă, care la suprafaţă ia forma unui peisaj dominat de aglomerări de stânci şi prăpăstii, un peisaj care deconspiră contracţia la scară globală a acestei planete.
Măsurătorile, realizate cu ajutorul sondei MESSENGER, aparţinând NASA, confirmă modele computerizate de predicţie folosite de oamenii de ştiinţă pentru a determina compoziţia internă a planetei, chimia şi structura sa.
„Foarte multe dintre procesele fizice care se manifestă la nivel planetar pe Mercur sunt provocate de procesul de răcire a nucleului acestei planete — această răcire este un fenomen primar pentru evoluţia acestei planete. Noi nu ne-am propus să demonstrăm că modelele computerizate sunt corecte, însă am reuşit să confirmăm că predicţiile realizate cu ajutorul acestor modele în ultimii 40 de ani sunt adevărate”, a mai precizat Paul Byrne.
Primele hărţi ale reliefului planetei Mercur provin din anii ’70, când sonda Mariner 10, aparţinând NASA, a survolat de 3 ori planeta, cartografiind aproximativ 45% din suprafaţa acesteia.
Aceste date, adunate din anii ’70, indicau că Mercur a pierdut între 2 şi 5 kilometri, ceea ce contrazicea modelele de disipare a căldurii întocmite de oamenii de ştiinţă pentru această planetă.
Această descoperire le oferă planetologilor şi instrumentele necesare pentru a preconiza evoluţia planetelor telurice din afara sistemului nostru solar.
„S-ar putea ca Mercur să fie un model arhetipal pentru ceea ce se întâmplă cu o planetă atunci când se răceşte de-a lungul timpului”, conform lui Byrne.
Diametrul celei mai mici planete din sistemul nostru solar este cu doar aproximativ 1.000 de kilometri mai mare decât diametrul Lunii. Lipsită de atmosferă, această planetă deşertică acoperită fie de roci fierbinţi, fie de roci îngheţate, cunoaşte o diferenţă de temperatură de la zi la noapte de ordinul suitelor de grade Celsius, de la—210°C noaptea până la 430°C în timpul zilei.
Lansată în 2004, sonda Messenger (MErcury Surface, Space ENvironment, GEochemistry, and Ranging) a survolat planeta Mercur de trei ori, reuşind să o fotografieze aproape în totalitate.
Concluziile acestui studiu sunt prezentate pe larg în ultimul număr al revistei Nature Geoscience. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)