- „Căutăm acul în carul cu fân”
Într-o altă sală a clinicii, 6 oameni stau roată în jurul unui căţel întins pe masa de operaţie: chirurgi, asistente şi o studentă care observă cum se desfăşoară intervenţia. Pacientul este un teckel din Piteşti, o femelă care a fost castrată foarte neglijent. Acum, chirurgii încearcă să repare ce a greşit veterinarul din Piteşti.
Conectat la aparate prin tot felul de tuburi, căţelul adorme pe masă. „Și acum ne apucăm să căutăm resturi de ovare pe care la castrare le-au lăsat înăuntru şi creează probleme. Căutăm acul în carul cu fân”, spune unul dintre chirurgi.
După puţin timp ies la iveală toate greşelile făcute la operaţia anterioară: „Uită-te cum a lăsat colul uterin. Băi frate, eu n-am mai văzut aşa ceva. Nu e nici măcar legare de trompe. A tăiat colul uterin la jumătate. Cum să tai colul uterin la jumătate, nene?”. „Este o improvizaţie. Bine că n-a apucat să se tumorizeze”, spune şi medicul anestezist.
Datorită distanţei destul de mici, mulţi proprietari de animale din Piteşti sau din Ploieşti vin cu animalele de companie la clinica facultăţii. Începând de anul trecut, pacienţii pot fi programaţi şi online.
- „Când mă duceam la ţară stăteam în curte la animale sau în grajd”
În timp ce teckelul este operat, un shar pei dintr-o altă sală de operaţie tocmai începe să-şi revină după o intervenţie la nivelul pleoapelor. „Au ochii mici şi li se răsucesc pleopele peste ochi în interior şi nu văd”, îmi explică medicul Jacqueline Mocanu. Câţiva studenţi stau în jurul mesei şi urmăresc perfuziile căţelului. Apoi, shar pei-ul este mutat într-un colţ al sălii, pe o păturică, de unde insistă să se ridice în picioare şi să meargă timid prin încăpere. Studenţii îl pun pe targă şi îl scot pe coridor, unde îl aşteaptă stăpânii.
„Nu-i daţi guleraşul jos. Va trebui să-i daţi să mănânce din mână. Și cu apa la fel. O să ne chinuim puţin”, le spune proprietarilor medicul Mocanu.
Jacqueline Mocanu spune că şi-a ales meseria din pasiune şi crede că toţi colegii din spital au avut acelaşi motiv pentru alegerea lor: „Asta mi-a plăcut dintotdeauna. De când eram mică îmi plăcea să îngrijesc animalele, cu toate că eram bucureşteancă. Orice fel de animale, şi un şoricel, şi o vrăbiuţă”.
Nu a crescut la ţară, nici nu avea bunici la sat, dar a profitat de fiecare ocazie când ajungea în mediul rural: „La toţi cei la care mă duceam la ţară, nu stăteam decât în curte la animale sau în grajd”.