Totul despre: calendarul lumii moderne

23

Societatea omenească, de-a lungul timpului a observat trecerea timpului prin succesiunea unor fenomene naturale: răsăritul şi apusul soarelui, ziua urmată de noapte, succesiunea anotimpurilor. Ulterior, în antichitate, pe baza unor calcule matematice şi a măsurătorilor astronomice s-a ajuns la două sisteme de ţinere a evidenţei timpului: astronomic şi civil.

În ambele situaţii s-au avut în vedere mişcările de revoluţie ale Pământului, Lunii şi Soarelui (Pământul se roteşte în jurul axei sale, Luna în jurul Pământului şi apoi amândouă astrele în jurul Soarelui).

După o îndelungată şi atentă observare a periodicităţii fenomenelor de pe bolta cerului, oamenii au reuşit să alcătuiască diferite sisteme de măsurare a timpului şi de împărţire a lui în ani, luni, săptămâni, zile, ore.

Anul reprezintă durata de timp în care Pământul se mişcă în jurul Soarelui, care este egală cu 365 zile, 5 ore, 48 minute şi 46 secunde. Acesta este anul tropic sau solar. Anul sideral reprezintă timpul în care astrele plecând de la un punct fix pe bolta cerească revin la el (365 de zile, 6 ore, 9 minute şi 9 secunde). Datorită acestei fragmentări a anului tropic, în viaţa curentă s-a folosit un an cu un număr întreg de zile şi care se numeşte an civil sau calendaristic.

Citeste si:  Proiectele de energie regenerabilă au ajuns la o capacitate de 4.704 MW la finele lunii august

Luna este perioada de timp cât durează o rotaţie a astrului în jurul Pământului: 29 de zile, 12 ore, 44 minute şi 3 secunde, aproximativ 29 zile şi jumătate. În această mişcare se disting patru faze: lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar. Luna lunară fiind un interval de timp cu fracţiuni anticii au socotit-o la începutul lunii civile. Ulterior nu mai corespundea cu apariţia lunii noi pe cer şi atunci au socotit-o de 30 de zile. S-a ajuns din nou la neconcordanţe. Pentru soluţionare s-a trecut la un calendar lunar, în care unei luni de 29 de zile îi succeda una de 30 de zile. Se menţinea această alternanţă celor 12 luni ale anului care era de 354 sau 355 de zile.

Săptămâna este unitatea de măsurat timpul, egală cu numărul nopţilor scurse între două faze consecutive ale astrului lunar şi aproximativ echivalentă cu un pătrat lunar. Într-un an solar de 365 de zile sunt 12 luni lunare şi 52 de săptămâni.

Citeste si:  Sărbătoarea lui Epictet şi Astion, cei mai vechi sfinţi descoperiţi şi identificaţi în România

Ziua reprezintă intervalul de timp scurs între două răsărituri de soare. În antichitate începutul zilei a variat. Astfel egiptenii, chinezii, romanii, o anumită perioadă de timp au considerat începutul zilei la miezul nopţii; babilonienii socoteau că ziua începe la răsăritul soarelui; arabii, evreii şi grecii considerau că ziua începe la apusul soarelui. În timp s-a mai observat că ziua nu este egală cu noaptea decât în anumite momente şi că diferenţa dintre ele creşte şi descreşte după reguli precise. Apoi, egiptenii, babilonienii, chinezii au împărţit ziua în unităţi de timp şi mai scurte. S-a avut în vedere partea luminoasă a zilei care a fost împărţită în şase părţi egale. Romanii au împărţit acest interval în 24 de părţi egale, pe care le-au numit ”horae” (ore).
Calendarul reprezintă totalitatea regulilor ce servesc la fixarea măsurii timpului în diferite sisteme cronologice. Denumirea de „calendar” vine de la cuvântul latinesc „calendae”, care înseamnă „a chema”, „a anunţa” (la romani apariţia pe cer a lunii noi, în prima zi a lunii, era anunţată publicului de către preoţi).

Citeste si:  Martin Schulz: Sprijinul meu este clar - România merită să fie în Schengen

Calendarul solar, cel mai vechi cunoscut, se bazează pe mişcarea aparentă a Soarelui şi a fost folosit prima dată de egipteni în anul 4241 î.Hr. El cuprindea 12 luni de câte 30 de zile plus 5 zile care se adăugau la sfârşitul anului (se numeau epagomene), deci 365 zile. Lunile aveau denumiri după zeităţile cărora le erau dedicate. Fiecare lună de 30 de zile era împărţită în trei săptămâni mari de câte 10 zile şi 6 săptămâni mici de câte 5 zile. Anul începea cu ziua întâi a lunii. Acest calendar nu lua în calcul fracţiunea de 6 ore din durata anului solar, astfel încât în 4 ani se crea o diferenţă de o zi.

Calendarul lunaro-solar are la bază mişcarea de revoluţie a lunii şi mişcarea aparentă a Soarelui şi are drept principiu ca întâia zi a fiecărei luni lunare să coincidă cu apariţia lunii noi, dar, în acelaşi timp, şi fenomenele anului solar să cadă în aceleaşi luni. A fost folosit de foarte multe popoare ale antichităţii: babilonienii, chinezii, evreii, grecii, indienii, romanii etc. Are 12 luni care variază între 28 şi 31 zile.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata