Război economic la graniţele României

  •  Uniunea Europeană, victimă colaterală a conflictului ruso-ucrainian

Continuarea, prin escaladare, a crizei ruso-ucrainene ridică semne serioase de întrebare în special pentru sistemul financiar european.

Sancţiunile împotriva Moscovei afectează, în primul rând, băncile franceze dar, în egală măsură, şi pe cele austriece şi italiene. În eventualitatea instituirii unui boicot investiţional împotriva Rusiei (teză avansată de şeful diplomaţiei americane John Kerry) pierderile înregistrate de sistemul financiar european, încă fragilizat de criza financiară din ultima perioadă, ridică serioase semne de întrebare legate de aplicabilitatea unei astfel de măsuri.

Dacă se va ajunge la un astfel de scenariu, cea mai afectată bancă europeană ar putea fi Societe Generale care are o expunere totală de 5% pe întreaga Europă de Est (în Rusia deţine controlul băncii ruse Rosbank, al şaptelea grup ca mărime din Rusia).

De subliniat că doar patru bănci străine, UniiCredit Bank, Société Générale (Rosbank), Raiffeisenbank și Citibank controlează 5,4% din împrumuturile acordate în 2013 în Rusia.

Criza ruso-ucraineană începe să afecteze însă şi cea mai puternică economie europeană, Germania.

Drept dovadă stau rezultatele IFO, publicate pe 25 martie, care subliniază că moralul antreprenorilor germani este în scădere faţă de luna precedentă (pentru prima oară în ultimele 5 luni). Asta în ciuda faptului că, oficial, intre economia germană şi cea rusă nu există legături directe, Rusia aflându-se în topul schimburilor comerciale ale Germaniei pe poziţia 11 (după Polonia), schimburile comerciale între acestea însumând 76 miliarde euro. (Germania furnizează produse finite şi importă petrol şi gaze).

În plus, există peste 6.000 de companii germane afectate de escaladarea conflictului ruso-ucrainian, reţeaua Metro găsindu-se într-una dintre cele mai delicate situaţii având de recuperat 1 miliard de euro.

Per ansamblu, companiile germane sunt prezente în 81 din cele 83 de regiuni ale Rusiei, investind în ultimii ani 20 miliarde euro. (Domeniul financiar este singurul domeniu în care Germania este depăşită de Franţa, expunerea băncilor franceze pe Federaţia Rusă este de aproximativ 50 miliarde euro).

Ca o consecinţă directă a crizei, se fac eforturi de oficialii europeni pentru a rezolva problema dependenţei energetice a UE de gazul rus. O variantă poate fi acceptarea ofertei făcută de SUA de a compensa deficitul de aprovizionare prin exportarea gazelor de şist extrase în SUA (chiar dacă în acest moment legislaţia americană interzice acest fapt).

Numai că, Rusia pare a fi pregătită să revendice zăcămintele de hidrocarburi din Marea Neagră (unul dintre motivele anexării Crimeei) pe fondul scăderii sensibile a rezervelor de gaz din zona siberiană.

În acelaşi timp, exploatarea zăcămintelor din zona Mării Negre începe să devină incertă după retragerea companiei olandeze Shell şi a temporizării impuse de cei de la Exxon (partenerii OMV Petrom şi Romgaz în exploatarea zăcămintelor de gaz din perimetrul Insulei Şerpilor) speriată de escaladarea conflictului ruso-ucrainian.

De altfel, cei de la Shell anunţau încă din ianuarie negocierile cu autorităţile ucrainene şi cu grupul american ExxonMobil privind exploatarea gazelor naturale în nord-vestul Mării Negre în sectorul Skifska, cu obiectivul de a produce 8-10 miliarde de metri cubi de gaze pe an. Proiectul implică investiţii de 735 milioane $ şi ar fi trebuit să fie finanţat prin asocierea dintre Shell-ExxonMobil, Nadră Ukraini şi OMV Petrom, dar finalizarea acestuia este mai mult decât incertă după anexarea Crimeii la Federaţia Rusă.

Cu atât mai mult cu cât, Parlamentul regiunii, care a refuzat să recunoască noul guvern ucrainean a stabilit că zona alipită la Rusia include, de asemenea, “platoul continental şi zona economică exclusivă din Marea Neagră”.

Dacă ţinem cont de faptul că în tratatul de aderare a Crimeii la Federaţia Rusă se afirmă că „demarcaţia apelor teritoriale în Marea Neagră este determinată pe baza tratatelor internaţionale încheiate de Federaţia Rusă” există riscul real de punere sub semnul întrebării arbitrajul de la Haga din 2009, în care România a câştigat jurisdicţia şi drepturile suverane asupra aproape 80% din suprafaţa de 12.200 km2 de platou continental şi zonă economică exclusivă, suprafaţă aflată în dispută cu Ucraina.

Dănuţ Dudu

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.