Rusia dovedeşte, prin acţiunile sale în Crimeea, că este o ţară care creează realităţi geopolitice

Rusia a dovedit, prin acţiunile sale în Crimeea, că este o ţară care creează realităţi geopolitice, iar realitatea anexării acestei peninsule este în prezent un fapt împlinit acceptat de statele occidentale, chiar dacă oficial ele nu o recunosc. Acest nou context regional şi implicaţiile sale pentru România şi Republica Moldova au fost abordate joi la dezbaterea ‘România între Crimeea şi Transnistria. Republica Moldova încotro?’, organizată de Fundaţia Universitară a Mării Negre şi ziarul Adevărul.

Din punct de vedere ‘geopolitic s-a făcut un pas care, aparent în acest moment, este ireversibil’, a apreciat fostul ambasador al României la Moscova, Ioan Donca, avertizând totodată că actualele sancţiuni impuse Moscovei de statele occidentale vor fi ineficiente, întrucât Rusia are capacitatea de a suporta represalii.

La rândul său, Sergiu Celac, fost ministru de externe, a susţinut că în acest moment ‘principalii actori se află într-o fază de poziţionare’ şi este greu de anticipat care vor fi reacţiile şi paşii lor următori. Dar diplomatul român a subliniat că, în general în politica internaţională, situaţiile conflictuale se încheie cu o ‘reglementare la pachet’, un astfel de pachet cuprinzând mai multe componente, unele publice, altele care rămân secrete. În opinia sa, interesul esenţial al României este ca acest pachet, ce ar putea fi negociat în prezent între actorii implicaţi, să prevadă retragerea trupelor ruse din Transnistria, respectiv trupele armatei a 14-a.

Citeste si:  Cea mai tânără participantă la un concurs de Miss din Marea Britanie are...şase săptămâni

Ucraina a acceptat în anul 1994, prin Memorandumul de la Budapesta, să renunţe la arsenalul nuclear moştenit după destrămarea Uniunii Sovietice în schimbul garanţiilor de securitate din partea Rusiei, SUA şi a Marii Britanii. Dar intervenţia militară rusă în Crimeea a arătat că nu acordurile internaţionale sunt cele mai importante pentru asigurarea securităţii unei ţări, ci posibilităţile proprii ale statului naţional de a descuraja o agresiune externă, a remarcat ziaristul Emil Hurezeanu, vorbind despre un sentiment de ‘siguranţă suspectă’ pe care România îl are de când a devenit membru NATO. În consecinţă, una dintre implicaţiile crizei din Crimeea pentru România este că guvernul de la Bucureşti va trebui să acorde mai multă atenţie capacităţii armatei sale de a face faţă unor eventuale situaţii de acest fel.

Dincolo de aspectele de securitate, fiecare actor implicat mai mult sau mai puţin vizibil în criza ucraineană îşi are propriile interese economice. Un caz notabil este cel al Germaniei, de poziţia căreia depinde orice acţiune de răspuns a Uniunii Europene faţă de anexarea Crimeii. Relaţiile economice strânse dintre Berlin şi Moscova, reflectate nu doar în dependenţa Germaniei faţă de gazele ruseşti, fac improbabile noi sancţiuni europene. Germania se bazează pe ‘loialitatea contractualistă’ a Rusiei, mai mult decât pe cea a Poloniei, de exemplu, a sintetizat ziaristul Emil Hurezeanu natura acestor relaţii. Și Silviu Neguţ, profesor universitar, a amintit că Germania a sprijinit Rusia să creeze un ‘cleşte energetic’ în Europa cu ajutorul gazoductelor North Stream şi South Stream.

Citeste si:  Premierul danez are sanse mari de a deveni secretar general al NATO

Pe de altă parte, conform unor sondaje prezentate de Darie Cristea, coordonator de proiecte în cadrul INSCOP Research, peste jumătate dintre germani manifestă înţelegere faţă de interesele Rusiei şi consideră că alipirea Crimeii la Rusia trebuie acceptată. În schimb, în sondajele efectuate în Statele Unite între 40% şi 60% dintre cei intervievaţi se arată nemulţumiţi de modul în care Administraţia Obama a gestionat criza din Crimeea.

Referitor la riscurile ce se prefigurează în faţa Republicii Moldova în acest context regional şi internaţional, Antonia Colibăşanu, expert în cadrul Stratfor — Europa, estimează că Rusia nu se va angaja într-o operaţiune militară în Transnistria, întrucât deţine deja controlul acestei regiuni, dar nu exclude o ‘opţiune mai soft’, cum ar fi acţiuni politice înaintea semnării Acordului de asociere a Republicii Moldova la UE.

Și Dan Dungaciu, preşedintele Fundaţiei Universitare a Mării Negre, a subliniat că pentru Republica Moldova pericolul imediat nu este unul militar, ci mai degrabă acţiunile Rusiei în perspectiva alegerilor din luna noiembrie. Astfel, în condiţiile în care, conform ultimelor sondaje, comuniştii sunt cotaţi cu circa 47% din intenţiile de vot, iar formaţiunile proeuropene cu 44-45%, dacă Rusia ar permite locuitorilor din Transnistria să participe la scrutin, atunci aceştia din urmă ar putea înclina decisiv balanţa rezultatelor alegerilor în favoarea Moscovei. Însă el a atras atenţia că pentru Republica Moldova un pericol mai mare decât Transnistria poate fi Găgăuzia, unde s-ar fi creat şi unele miliţii locale.

Citeste si:  Alexander Vershbow este noul secretar general adjunct al NATO

Cât despre situaţia României, Antonia Colibăşanu a subliniat că diplomaţia românească trebuie să dea dovadă de creativitate şi să valorifice la maximum parteneriatul strategic cu SUA, dar şi parteneriatele strategice regionale, cum este de exemplu cel cu Polonia, ţară ce s-a implicat activ în criza ucraineană, dar care, în opinia sa, a făcut paşi foarte mici faţă de România în ce priveşte Republica Moldova.

Însă România a dovedit de-a lungul istoriei, inclusiv în cel de-al Doilea Război Mondial şi în perioada comunistă, că are capacitatea de a se adapta din mers la noile realităţi de politică externă şi poate da dovadă de flexibilitate şi elasticitate, iar acestea pot fi atuuri în adaptarea la noul context regional, a conchis Emil Hurezeanu. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close