Marlon Brando, printre cei mai mari actori americani de film din toate timpurile

Atât pe scenă, cât şi pe marele ecran, Marlon Brando a fost un actor nemărginit, denumit „rebelul suprem, periculos, exploziv, pasional”. Elia Kazan, regizorul producţiilor ”Un tramvai numit dorinţă”, ”On the Waterfront” (Pe chei) şi ”Viva Zapata!”, a afirmat despre Brando: ”Aproape că poţi să-ţi pui mâna în interiorul lui”.

Marlon Brando şi-a canalizat dispreţul amar pentru autoritate şi cicatricile lăsate de copilăria nefericită în interpretări care au schimbat arta actorului pentru totdeauna — evidenţiază documentarul ”Agonia unui geniu”. Considerat un Mozart al generaţiei, Marlon Brando a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru actori precum: Robert De Niro, Al Pacino, Dustin Hoffman. Criticii lui şi-au exprimat opiniile la fel de sonor precum cei care îl apreciau. S-a spus că ar fi avut prea multă indulgenţă de sine, că s-ar autodistruge, iar unii i-au pus la îndoială echilibrul mintal. Moartea lui, la 80 de ani, i-a lăsat pe mulţi să se întrebe încă o dată: de ce geniul care a revoluţionat arta actorului pare să-şi fi respins darul remarcabil?

Citeste si:  Povestea unui croitor de business: „Sper să fac cât mai multe greşeli. Cei care nu o fac sunt deja morţi”

Marlon Brando Jr. s-a născut la 3 aprilie 1924, în inima Americii, în Omaha, Nebraska. Tatăl lui, Marlon Brando, era un agent de vânzări de succes, iar mama lui, Dodie, o actriţă amatoare la teatrul local din Omaha. În 1938, Marlon s-a mutat cu părinţii şi cele două surori la o fermă din Illinois.

În spatele imaginii de familie americană fericită se afla drama abuzului de alcool şi a violenţei domestice. Era nevoit să-şi aducă acasă mama dărâmată de băutură şi să încerce să o trezească imitând vecinii şi animalele de la fermă. Astfel s-a produs un prim contact cu actoria, dar un contact dureros, spun biografii.

După ce a fost exmatriculat de la Academia Militară, a săpat şanţuri până când tatăl i-a oferit finanţare pentru educaţie. S-a mutat la New York pentru a studia actoria, unde a avut-o ca mentor pe Stella Adler, la Studioul de Actorie Lee Strasberg. Adler a fost considerată principala sursă de inspiraţie pentru cariera timpurie a lui Brando, ei datorându-i şi ocazia de a cunoaşte mari opere literare, muzicale şi dramatice. Și-a făcut debutul pe Broadway în spectacolul lui John Van Druten, ”I Remember Mama” (1944). Criticii de teatru new-yorkezi l-au votat drept ”cel mai promiţător actor de pe Broadway” pentru rolul din ”Truckline Caf” (1946). În 1947, a interpretat cel mai apreciat rol de pe scenă, Stanley Kowalski, bruta din opera lui Tennessee Williams ”Un tramvai numit dorinţă” (A Streetcar Named Desire).

Citeste si:  George Clooney şi Amal Alamuddin, un nou cuplu care seduce prin farmec şi susţinerea cauzelor umanitare

Debutul la Hollywood şi l-a făcut cu un rol de veteran paraplegic din cel de-al Doilea Război Mondial, în producţia ”Bărbaţii” (The Men — 1950). Deşi nu a cooperat cu maşina de publicitate a Hollywood-ului, a continuat cu rolul Stanley Kowalski în adaptarea cinematografică ”Un tramvai numit dorinţă” — un succes atât la public, cât şi în ce priveşte critica. Producţia a fost recompensată cu patru premii ale Academiei de Film.

Următorul film, ”Viva Zapata!” (1952), cu un scenariu de John Steinbeck, înfăţişează transformarea lui Emiliano Zapata de la ţăran la revoluţionar şi preşedinte al Mexicului. După depăşirea cifrelor cunoscute până atunci în box-office şi a limitelor din actoria convenţională în filme precum ”Iulius Cezar” (1953, rol Marc Antoniu) şi ”Sălbaticul” (1953, rol Johnny Strabler/Naratorul), a urmat ”Pe chei” (On The Waterfront—1954), în care a jucat rolul Terry Malloy, pentru care a fost răsplătit cu Premiul Oscar pentru cel mai bun actor.

Citeste si:  Brexitul zguduie "relaţia specială" dintre Washington şi Londra

În următorul deceniu, rolurile cinematografice au fost variate: Napoleon Bonaparte în ”Désirée” (1954), Sky Masterson în musicalul ”Guys and Dolls” (1955), un soldat nazist în ”Leii tineri” (The Young Lions — 1958). Între 1955 şi 1958, reprezentanţii industriei comerciale l-au votat în top 10 cei mai apreciaţi actori.

În anii ’60, cariera tumultuoasă a actorului intră într-un declin abrupt. Un moment semnificativ a fost remake-ul realizat de studiourile MGM ”Mutiny on the Bounty” (1962 — Revolta de pe Bounty), care nu a reuşit să returneze nici măcar jumătate din bugetul enorm alocat. În urma acestui eşec, au urmat valuri de critici la adresa actorului.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata