În fiecare seară, după ce termină de frământat aluatul, face semnul crucii deasupra lui, spune ”Isten segits” (Doamne ajută!, în limba maghiară) şi îl lasă la dospit până a doua zi. Aşa începe povestea pâinilor de ”aur” pe care le face Irinke neni (tanti Irina), o gospodină din satul covăsnean Sântionlunca.
Dis-de-dimineaţă, imediat după răsăritul zorilor, îşi va lua din nou şorţul şi va rândui pâinile în cuptorul încins din spatele curţii, unde vor sta la copt aproape două ore. Un cuptor mare, văruit în alb, lângă o tufă de liliac, care va înghiţi aproape zece pâini cu gura lui afumată. Covata va sta rezemată în picioare, nicidecum culcată, cât timp pâinile vor fi în cuptor, altfel nu se vor ”ridica” atât cât trebuie. După ce se vor răci un pic, vor fi bătute cu o lopată de lemn ca să le sară coaja neagră şi groasă şi să rămână frumoase, moi şi aurite.
Una, mai rumenită şi pe gustul gospodinei, va fi aleasă şi pusă pe masa familiei, două, trei sau patru vor fi duse la toneta de la poartă ca să ştie trecătorii că pâinea e gata, iar restul va rămâne acoperit în covată până vor veni după ele cei care le-au comandat.
În satul Sântionlunca, locuit de aproape 800 de oameni, majoritatea familiilor trăiesc din vânzarea pâinii de casă coaptă pe vatră. În gospodării, oamenii au de-ale gurii ca să-şi ducă traiul de zi cu zi, dar le trebuie şi bani ”lichizi” pentru una-alta şi ca să-şi trimită copiii la şcoală. Fac pâinea după o reţetă tradiţională transmisă din generaţie în generaţie — cartofi fierţi, făină, apă, drojdie, sare grunjoasă şi o bucăţică de aluat păstrată din ziua precedentă. Nu vând doar pâine, ci şi cunoscutul colac secuiesc, fără miez, învelit în zahăr ars.
Și afacerile merg destul de bine, pentru că prin sat trece DN 11, unul dintre cele mai importante drumuri ce fac legătura între Moldova şi Ardeal.
”S-a dus vestea că la noi se face pâine bună. Sântionlunca e foarte renumit pentru asta şi chiar şi eu când mă duceam la Bucureşti cu treabă luam cu mine o pâine-două de cadou, de protocol”, spune primarul localităţii, Raduly Istvan.
Pâinea cu cartofi coaptă pe vatră a făcut cunoscut judeţul Covasna nu doar în ţară, ci şi peste hotare. La asta a contribuit şi Dioszegi Laszlo, un brutar din Sfântu Gheorghe, care a reuşit să obţină în 2011 titlul ”Pâinea naţională a României” la un concurs de profil. Tot el a făcut anul trecut cea mai mare pâine rustică din lume, care a cântărit 96,6 kilograme şi a fost consemnată în Cartea recordurilor ca „The World’s Largest Rustic Potato Bread”.