Berislăveşti, mănăstirea unde clopotele se mai aud doar dacă bate vântul

Mănăstirea Berislăveşti, situată la poalele Muntelui Cozia, pe malul stâng al râului Coisca, pe drumul ce duce spre Curtea de Argeş, apare azi pelerinului ca o ”cetate fantomă” de veac trecut chiar dacă aici, ultima dată, clopotele au bătut în anul 2006. De atunci însă, acestea se mai aud doar dacă mai bate vântul…

Judeţul Vâlcea este cunoscut prin cele mai multe lăcaşe de cult de patrimoniu din România, patru dintre acestea afându-se în zona staţiunii Călimăneşti: Cozia, Turnu, Ostrov şi Stânişoara. Toate pregătite pentru a-şi primi enoriaşii în zilele de Paşte. A cincea ”bijuterie” ecleziastică a Călimăneştiului nu o va face, din păcate. Nu o va face din cauza unei birocraţii, care în 24 de ani, a condamnat una dintre cele mai frumoase mănăstiri de la poalele Munţilor Cozia.

Citeste si:  Toţi secretarii de stat ai ALDE au demisonat

Berislăveşti este un ansamblu monahal început în secolul al XVIII-lea de Alexandru Bucşenescu, mare paharnic, şi finalizat de egumenul Nicodim Beligrădeanu în 1762. Ansamblul se compune dintr-o biserică, cândva impunătoare, amintind Biserica ‘Toţi Sfinţii’ din Râmnicu Vâlcea, ridicată în aceeaşi perioadă, inclusiv în ceea ce priveşte turlele mici de pe pronaos torsate după modelul turlelor de la Mănăstirea Curtea de Argeş, o incintă pătrată, generoasă, având chilii pe două laturi, la est şi nord, o frumoasă clopotniţă dominând valea spre vest şi o stăreţie cu o impresionantă pivniţă boltită spre nord.

Citeste si:  Staţiunea Mamaia aşteaptă 20.000 de turiști în minivacanţa de 1 Mai

Istoria mănăstirii s-a împletit strâns cu cea a Mănăstirii Cozia, căreia i-a adăpostit în vremuri tulburi documentele şi odoarele de preţ, motiv pentru care ‘la leatul 1788, în războiul ce au avut Poarta Otomanicească cu Poarta Chesearecească, când s-au ars mănăstirea Cozia s-au ars şi Berislăveştii’, cum stă menţionat pe un clopot din 1801, refăcut de Teodosie, arhimandritul Coziei.

Mănăstirea a fost refăcută şi, un fapt important de menţionat, autorităţile comuniste au sprijinit renovarea ei, astfel că au fost făcute reparaţii în anii 1949, 1966 şi 1976. Dezastrul însă a început după revoluţia din 1989, mai precis în 1992.

”În anul 1990, Muzeul Judeţean Vâlcea reia în sarcină proprie, prin Oficiul Judeţean al Patrimoniului Naţional Vâlcea, restaurarea Mănăstirii Berislăveşti. Se fac cercetări arheologice, se consolidează zidul de incintă dinspre sud, iar arhitectul Doru Popian întocmeşte proiectul de consolidare şi restaurare pentru ansamblu şi biserică. Dar, începând cu anul 1992, când restaurarea Mănăstirii Berislăveşti este preluată de Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice şi trecută în Planul Naţional de Restaurare (PNR), iar proiectant şef al lucrărilor de aici este numit arhitect Mihai Oprean, căile spre salvarea mănăstirii par să se încetinească atât de mult încât aceasta, ajunge spre anul 2008 în pragul ruinării ireversibile”, relatează prof. Ligia Rizea, consultat pe probleme de patrimoniu în cadrul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea.

Citeste si:  Mănăstirea Stăneşti - Povestea tragică a lui Stroe Buzescu, căpitanul lui Mihai Viteazu
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata