Ion Minulescu, reper al simbolismului românesc

91

Ion Minulescu se prezintă ca un poet al tuturor, nu doar al elitelor, având o lirică dinamică, lipsită de orice sterilitate, cu o preferinţă vădită pentru trăiri, nu pentru concepte.

„Da…
Sunt Domnul celor veşnic plutitoare-n infinit —
Celor ce plutesc pe mare,
Celor ce plutesc pe vânt,
Celor ce plutesc în versuri,
În coloare
Și în cânt,
Celor ce plutesc de-a pururi după cum le-a fost ursit…
Da…
Sunt Domnul celor veşnic plutitoare-n infinit”.

La 11 aprilie, se împlinesc 70 de ani de la moartea a celui care a fost poetul, prozatorul, dramaturgul, cronicarul şi, nu în ultimul rând, gazetarul Ion Minulescu.

Poezia sa, de o muzicalitate plastică, captează în mod spectaculos, mai ales prin structură. Romanţele sale reprezintă comunicarea nostalgică cu partenerul absent. Prin tot felul de efecte sonore şi cromatice, cititorul este în permanenţă invitat să participe la actul de creaţie.

„Poezia lui Minulescu biruia prin sinceritatea accentului ei. ”Romanţele” mai ales cucerise prin palpitul acelei melancolii, acelei tristeţi care se degajează din toate sonorităţile sufletului său. Este în ”Romanţe” o undă de adevărată şi mare poezie, care trebuie cătată mai ascuns.” (Perpesicius)

Citeste si:  TUI va inspecta în aprilie 2009 Litoralul românesc, pentru o posibilă reincludere a României în cataloagele sale

Ion Minulescu s-a născut în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1881, în Bucureşti.

A copilărit la Slatina, de unde era originară mama sa, Alexandrina Ciucă. Tatăl său, Tudor Minulescu, negustor, a murit cu câtva zile înainte de naşterea poetului. Cursurile primare şi cele gimnaziale le-a urmat la Ploieşti.

În 1897, i-au apărut primele poezii în revista „Povestea vorbei” de la Piteşti, unde era elev. În 1898, sub pseudonimul I.M. Nirvan, a publicat în „Foaia pentru toţi”.

După ce şi-a luat bacalaureatul, Ion Minulescu a plecat, în 1900, la Paris spre a studia dreptul. Însă, fascinat fiind de viaţa boemei artistice pariziene, a renunţat la studiile juridice şi s-a afundat în literatura simbolistă, citindu-i cu pasiune pe Baudelaire, Nerval, Aloysius Bertand, Verlaine, Rimbaud ş.a.

Citeste si:  La pas prin Bucureşti: Muzeul Memorial ''Tudor Arghezi -Mărţişor''

Întors în ţară, pe la începutul anului 1905, a publicat versuri şi fragmente de proză („Din jurnalul unui pribeag”) în revista „Viaţa nouă” a lui Ovid Densusianu. A început să fie remarcat prin 1906-1907, când i-au apărut primele romanţe în „Viaţa literară”, „Viaţa românească” şi „Convorbiri critice”.

Debutul editorial a avut loc în 1908, cu „Romanţe pentru mai târziu”. Succesul de public al „Romanţelor…” a determinat publicarea celei de-a doua ediţii a volumului, la numai an de la apariţia primului volum, la Biblioteca românească enciclopedică ‘Socec’ (1909) şi, mai târziu, a celei de-a treia ediţii (1922).

Succesul şi voga literară pe care le-a declanşat au făcut din Minulescu un promotor al simbolismului, un catalizator al liricii moderne. Reţeta succesului minulescian constă în alegerea romanţei — specie cu tradiţie în literatura română, pentru muzicalitatea ei uşor de adaptat la tehnicile şi clişeele simboliste.

”Minulescu a fost de la început primit ca exponentul cel mai integral al simbolismului românesc (….). Lirica lui Minulescu e în marginea celui mai autentic simbolism şi dacă ea a plăcut vulgului, acest fenomen urmează a se lămuri şi explicaţia nu va fi nicidecum în câmpul versificaţiei (…).” (G.Călinescu)

Citeste si:  40 de ani de la moartea lui Zaharia Stancu, poet şi prozator

Minulescu îşi închipuie lumea ca teatru, eul liric fiind mai mult un personaj într-un spectacol. Reabilitează lirismul comun şi, pentru că romanţa devine la el un soi de program de comunicare în stil impresionist, „jovial şi expansiv, revârsat şi bonom, cu clipiri şirete şi complice” (Șerban Cioculescu). Timbrul poetic minulescian este unul extrem de personal.

Tot în 1908, a debutat şi ca prozator, cu „Casa cu geamuri portocalii” şi apare sub direcţia sa „Revista celorlalţi”. În 1912, Minulescu scoate ce-a de-a doua revistă, „Insula”, care adună colaboratori precum G. Bacovia, Claudia Millian, Eugeniu Stefănescu-Est, Adrian Maniu, Mihail Cruceanu, D. Iacobescu, M. Săulescu, N. Davidescu. Ca şi prima, îşi încetează apariţia după cel de-al treilea număr.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata