Sărbători religioase – 11 aprilie

14

Ortodoxe

Sf. Ier. Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului; Sf. Sfinţit Mc. Antipa, episcopul Pergamului

Greco-catolice

Sf. ep. m. Antipa al Pergamului

Romano-catolice

Ss. Stanislau, ep. m. *; Gemma Galgani, fc.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 aprilie, s-a născut la Bucureşti, la 7 octombrie 1787, într-o familie de credincioşi, fiind cel mai mic dintre fraţii săi. La vârsta potrivită, a fost dat să înveţe la una din şcolile care funcţionau în acea vreme pe lângă biserici.

Atmosfera de rugăciune şi aleasă viaţă creştinească din familie a influenţat mult viaţa sa lăuntrică, astfel încât, în jurul vârstei de 20 de ani, se călugăreşte la Mănăstirea Cernica, sub numele de Calinic. Îndrumat de duhovnicul său, Pimen, a început o perioadă de aspre nevoinţe, cu post, rugăciuni, lecturi din Sfânta Scriptură şi din operele Sfinţilor Părinţi. Dobândind astfel o viaţă curată, este hirotonit preot şi duhovnic al mănăstirii. După aceasta, pleacă pentru un an în Muntele Athos, unde reuşeşte să cunoască îndeaproape viaţa călugărească de acolo şi să culeagă multă învăţătură, care îi va fi de folos în ostenelile sale de mai târziu. La întoarcerea de la Athos, după moartea stareţului Dorotei, obştea l-a ales, la 14 decembrie 1818, la conducerea mănăstirii, deşi avea numai 31 de ani. Din acel moment, a condus mănăstirea 32 de ani, timp în care s-a străduit neîncetat să îmbunătăţească viaţa duhovnicească, astfel încât, după mai mulţi ani, numărul călugărilor ajunsese la 350.

Citeste si:  Politicienii, percepuţi de români ca grupul asociat cel mai puternic cu discriminarea

În 1850 a fost hirotonit arhiereu în străvechiul scaun episcopal de la Râmnicu Vâlcea. Găsind în eparhie o situaţie grea, noul episcop a purces de îndată la îndreptarea acestor stări de lucruri. În acest sens, a hirotonit noi preoţi, a redeschis seminarul teologic, a început ridicarea unei noi catedrale episcopale, a ridicat o nouă biserică la Schitul Frăsinei, rânduind reguli aspre de vieţuire monahală, a înfiinţat o tipografie, unde a tipărit mai multe cărţi de învăţătură şi de cult.

În mod deosebit, însă, trebuie pusă în lumină sfinţenia vieţii lui. Toţi cei care l-au cunoscut au fost impresionaţi de multele milostenii pe care le făcea, de simplitatea sa în îmbrăcăminte, de bunătatea şi blândeţea sa, de rugăciunile tămăduitoare pe care le făcea pentru sănătatea trupească şi sufletească a celorlalţi, de posturile şi privegherile sale. De pildă, în 1821 a adăpostit în incinta Mănăstirii Cernica, timp de mai multe luni, un mare număr de locuitori din Bucureşti şi din împrejurimi, refugiaţi de frica turcilor.

Citeste si:  Vasile Petrariu (STB): RATB se află pe marginea prăpastiei; autorităţile trebuie să se implice urgent

După 18 ani de păstorire în eparhia Râmnicului, Calinic se retrage, în 1867, la Cernica, simţindu-şi sfârşitul aproape. După un an, în 11 aprilie 1868, se mută la cele veşnice, fiind îngropat în tinda bisericii ‘Sfântul Gheorghe’, ctitoria sa.

Considerat un adevărat sfânt atât de cei ce l-au cunoscut, cât şi de urmaşi, marele Ierarh Calinic a fost canonizat de Sinodul al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata