Mureş: Cel mai înalt loc din lume în care creşte Bujorul de Stepă este Zau de Câmpie

Rezervaţia Botanică de la Zau de Câmpie care adăposteşte Bujorii de Stepă, denumiţi ştiinţific ‘Paeonia Tenuifolia’, este considerată a fi unicul loc din România şi din interiorul Arcului carpatic unde creşte această floare şi este situată pe cel mai înalt loc din lume la care această plantă s-a adaptat, adică la peste 450 de metri.

Bujorii de stepă de la Zau de Câmpie au înflorit în acest an mai devreme cu trei săptămâni şi, de regulă, rămân înfloriţi doar şapte zile, au o înălţime între 10 până la 30 de centimetri şi au florile de culoarea roşu aprins. ‘Dacă anul trecut primele flori de bujor de stepă au fost în data de 23 aprilie — eu sunt de la prima floare, întotdeauna, în rezervaţie, o notez, o pozez şi ultima floare a fost în data de 18 mai — în anul acesta primele flori au fost în data de 1 aprilie. Bujorul de stepă şi-a făcut de cap, de Păcăleală au înflorit 10 odată’, a declarat  Octavian Călugăr, custodele rezervaţiei.

Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost prezentată la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei. Rezervaţia mureşeană este situată la 5 kilometri de centrul comunei Zau de Câmpie şi a fost înfiinţată în 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul şcolii româneşti de botanică, iar suprafaţa iniţială era de 2,5 hectare. Persoana care a salvat bujorul de stepă de la dispariţie şi a extins suprafaţa rezervaţiei la 3,5 hectare, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, este regretatul Marcu Sâncrăianu, din Zau de Câmpie.

Citeste si:  Broker de credite: "Să ne bucurăm acum, pentru două-trei luni, că mai târziu nu se ştie"

Cel care şi-a dedicat viaţa salvării bujorilor de stepă, Marcu Sâncrăianu, a spus că pasiunea sa pentru bujori a început în ziua de 10 mai 1923, de Ziua Regelui, când oamenii au ieşit la iarbă verde. La petrecere, a fost invitat şi academicianul Alexandru Borza, care a povestit despre aceste flori.

Marcu Sâncrăian, care îşi însoţea tatăl — primar al comunei Zau de Câmpie — a ascultat cu atenţie povestea profesorului. Acesta a spus că, în momentul în care profesorul şi-a exprimat temerea că bujorii de la Zau ar putea dispărea, a exclamat: ‘Nu te teme!’, iar lumea din sat s-a amuzat pe seama lui, însă câţiva ani mai târziu a început să-l ia în serios, întrucât se deplasa zilnic la rezervaţie pentru a îngriji florile.

Din acel moment, Marcu Sâncrăianu şi-a dedicat viaţa gingaşelor flori şi a învăţat din cărţi, deşi avea doar şase clase, cum să îngrijească bujorii de stepă. Aproape zi de zi de atunci — mai ales în perioada de înflorire şi de însămânţare — până în anul în care s-a stins din viaţă, la vârsta 91 de ani, Marcu Sâncrăianu a fost lângă florile sale şi a avut grijă să-şi pregătească din timp un ucenic la fel de devotat, care a preluat treptat custodia rezervaţiei.

Octavian Călugăr, fost primar al comunei Zau de Câmpie timp de opt ani, este custodele onorific al Rezervaţiei de bujori de stepă de la Zau de Câmpie, începând din anul 2005, şi şi-a făcut ucenicia alături de ‘părintele bujorilor’ timp de 31 de ani.

Citeste si:  Până vin banii de la UE, firmele renunţă la proiectele câştigate sau amână implementarea

‘Anul acesta am 10 ani de când mă ocup, însă am fost ucenic la cel care a fost timp de 60 de ani custodele rezervaţiei, Marcu Sâncrăianu, care a decedat în 2008, în august. I-am fost ucenic din 1974 până în 2005, 31 de ani. Apoi am preluat custodia rezervaţiei, după cum am spus, în 2005, deci vin la rezervaţie de peste 40 de ani. În Rezervaţia de la Zau de Câmpie sunt două loturi: lotul A, declarată Grădină Botanică, în 1932, de marele academician Alexandru Borza — profesorul a înfiinţat şi Grădina Botanică din Cluj Napoca. Venea la Zau încă din 1925, când era profesor la Blaj, iar după aceea a fost profesor la Cluj. Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri din anul 1932 rezervaţia de sus (de pe deal, n.r.), de 2,5 hectare a fost declarată Grădină Botanică.

Rezervaţia lotul B, cu suprafaţă de 1 hectar, a fost declarată Grădină Botanică în 1959-1960. În cele două locaţii, pe 3,5 hectare, la Zau sunt peste 50.000 de bujori de stepă, ‘Paeonia tenuifolia’, care au ajuns la maturitate ca urmare a unei munci titanice cu zeci şi zeci de ani în urmă. Dacă în rezervaţia de sus, unde sunt 2,5 hectare, înainte de 1950 erau sub 10.000 de exemplare, acum, în anul acesta — eu fac inventarierea plantelor tot din 5 în 5 ani, deci am făcut în 2009 şi acum, în martie 2014 — în rezervaţia de sus avem peste 20.000 de exemplare şi în rezervaţia de jos, unde este numai un hectar, aici avem peste 30.000 de exemplare. Deci în total avem peste 50.000 de exemplare. Dacă jos, pe o suprafaţă de hectar, în 1959-1960 erau sub 100 de exemplare, acum sunt peste 30.000′, a declarat Octavian Călugăr.

Citeste si:  Toader(MFE):Vom încerca să fim flexibili şi adaptabili; nu definim de la începutul perioadei de programare unele sectoare drept competitive

Acesta şi-a exprimat satisfacţia că bujorului de stepă îi merge foarte bine la Zau de Câmpie, întrucât dacă acesta a mai fost semnalat şi în alte locuri din Europa, treptat a dispărut. ‘Bujorul de stepă, după documente făcute atât de academicieni români, cât şi străini, din Viena, Budapesta, Germania, se presupune că a ajuns la Zau de Câmpie acum 10.000 de ani, în perioada postglacială. Cum a fost adus? Sămânţa a fost adusă de apă, vânt sau de păsări.

Acum, aici, la Zau, nu numai în locul unde este rezervaţia acum, ci toată valea Botei Mari a avut bujor de stepă, inclusiv dincolo de lac este un sat care se numeşte Bujor, de la bujorul de stepă. La Varna, în Bulgaria, este o localitate care se numeşte Bujorişte, de la bujorul de stepă. Ei nu îl mai au acolo, pentru că am avut din Bulgaria, oameni din Rusia şi din Ucraina care au venit să-l vadă la Zau de Câmpie. Ei, nemaiavând aceste flori în rezervaţie, nu au crezut că la Zau avem peste 50.000 de exemplare pe 3,5 hectare’, a susţinut Călugăr.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata