Mănăstirea Lainici – lăcaşul unde Sfântul Irodion şi icoana ”Grabnic Ascultătoarea” fac minuni

Când omul vrea să se încarce cu harul locului şi să-şi întoarcă privirea spre divinitate caută locuri deosebite, scăldate în credinţă, linişte şi împăcare sufletească. Un astfel de loc divin este Mănăstirea Lainici, a cărei vechime se pierde în negura vremii.

Unul dintre cele mai importante obiective religioase şi turistice din judeţul Gorj este Sfânta Mănăstire Lainici din oraşul Bumbeşti Jiu. Mănăstirea Lainici este aşezată la mijlocul Defileului Jiului, la 25 de kilometri distanţă de Petroşani şi la 32 de kilometri de Târgu Jiu.

Actuala şosea ce tranzitează Defileul Jiului a fost construită începând prin anii 1880 de meşteri pietrari deosebiţi aduşi din Italia. S-a continuat în perioada interbelică şi s-a asfaltat abia după anii ’50. În paralel, începând cu perioada interbelică, s-a construit şi linia ferată Bumbeşti — Livezeni, având 38 de tuneluri lucrate în piatră într-o mare artă de către meşterii italieni.

După tradiţie, secolul al XIV-lea ar fi începerea în general a monahismului în zonele acestea subcarpatice, pentru că Sfântul Nicodim vine în a doua jumătate a secolului al XIV-lea în Țara Românească de la Muntele Athos şi începe o serie de ctitorii la poalele Carpaţilor, de la Vest spre Est — Mănăstirea Topolniţa, Mănăstirea Vădiţa de lângă Severin, în cele din urmă, după o revelaţie de la Maica Domnului, descoperă locul pentru Tismana şi construieşte Mănăstirea Tismana.

La fel se spune după tradiţie că Sfântul Nicodim a ajuns chiar la Prislop, el sau ucenicii lui direcţi.

”Prin anii 1760-1780, în timpul Imperiului Austro-Ungar, când s-au distrus toate mănăstirile din Transilvania în general, atunci se spune că s-ar fi distrus şi biserica din secolul XIV de la Lainici, ca după aceea de la 1810-1817 să se facă această biserică de zid, care este până în ziua de astăzi. Primul Război Mondial a afectat foarte mult zona mănăstirii, au fost distruse toate clădirile, arhiva a fost arsă, clopotele au fost topite, biserica a fost transformată în grajd, doi călugări au fost deportaţi în Germania, au murit ca nişte eroi în lagărele germane.

Citeste si:  Brukenthalul, primul muzeu din România vizitat cu ajutorul unei aplicaţii pe mobil, "GPS-ul de artă"

Timp de trei ani a fost ocupaţie germană în mănăstire. După aceea, în perioada interbelică se reface mănăstirea. Lucrările care s-au făcut la şosea şi la linia ferată Bumbeşti Jiu — Livezeni au afectat foarte mult mănăstirea, au perturbat viaţa monahală din aceasta, s-au ocupat abuziv terenuri şi clădiri, a fost o batjocură adusă mănăstirii. În 1959 s-a dat decretul 410 prin care au fost daţi călugării afară din mănăstiri şi atunci au fost pustiite mănăstirile. Erau 40 de călugări la Lainici, au fost daţi afară 38, numai doi au rămas ca paznici.

A fost răstignirea majoră, să spunem aşa, a mănăstirii, au fost mai multe răstigniri şi învieri ale mănăstirii. După Revoluţia din 1989 se poate vedea un reviriment spiritual în lumea ortodoxă, şi bineînţeles că şi Mănăstirea Lainici a beneficiat de acest reviriment, s-au construit în primul rând biserica, în 1990 a început construcţia noii biserici, pentru că cea veche de la 1810 era micuţă, duminica se făcea slujba în aer liber şi se impunea construcţia unei biserici mai mari. Biserica nu am avut loc să o construim decât în acest loc, terenul a fost în pantă, vrând-nevrând s-a creat un demisol, căruia i-am dat tot destinaţie de biserică şi aşa s-au realizat două biserici suprapuse. Biserica de la demisol încă nu e pictată, va cuprinde picturi cu istoria bisericii de la anul 1 până la 313”, povesteşte stareţul Ioachim.

Tot în curtea mănăstirii se află o clădire nefinalizată încă, este vorba despre turnul clopotniţei, pentru că în Primul Război Mondial au fost distruse şi clopotniţa şi clopotul, fiind necesară această construcţie, iar în partea de jos a acestui edificiu va fi amenajat un muzeu.

Citeste si:  Catastrofă ecologică în Kazahstan: zeci de mii de antilope au murit la începutul verii

Schitul Locurele este schit al Mănăstirii Lainici şi este amplasat pe versantul vestic al Văii Jiului, în poiana Locurele situată la o altitudine de 750 — 800 m, pe muntele Gropul din masivul Vâlcan.

”Schitul Locurele îşi are originile din timpul Sfântului Calinic, mai întâi pe la 1850 s-a făcut iniţial o biserică de lemn, familia Cartienilor a donat locul acestui schit pe la 1840, preoţii de mir Constantin Cartianu şi Lupu Stolojan s-au călugărit şi au luat numele de Luca şi Cleopa şi atunci au realizat acest schit de lemn. În toate documentele locul se numea Locuri Rele, în sensul că era foarte greu accesibil, era greu de ajuns acolo. Până pe la 1870, când a început lucrarea drumului pe Defileul Jiului, toată lumea trecea de la Schela prin Pasul Vâlcan, acela era locul de tranzitare dinspre Oltenia spre Ardeal.

De abia la 1870 — 1880 s-a făcut un mic drum pentru căruţe şi veneau de la Schela prin Vâlcan şi coborau la Locurele, iar de acolo la Lainici, era numai o potecă foarte grea. S-a făcut acea biserică de lemn, iar după aceea Sfântul Calinic de la Cernica a dat bani pentru a se face o biserică de zid. S-a dărâmat biserica de lemn şi s-a făcut o biserică din zid, care este şi în ziua de astăzi, chiar de către Sfântul Calinic de la Cernica, a venit personal şi a şi sfinţit-o în 1862, când era Sfântul Irodion aici la Lainici, era ucenicul lui”, spune stareţul Mănăstirii Lainici.

Sfântul Irodion este cel mai important stareţ al tuturor timpurilor de la Mănăstirea Lainici, a fost cel mai longeviv stareţ de altfel, timp de 41 de ani, cu mici intermitenţe. Iniţial a fost ucenic al Sfântului Calinic de la Cernica, pe la 1846 Sfântul Irodion s-a călugărit la Mănăstirea Cernica. La 1854 a fost numit stareţ la Lainici şi pe la 1860 Sfântul Calinic îl ia duhovnic, un lucru rar întâlnit, când avva devine ucenic şi ucenicul devine avva. Sfântul Irodion a fost făcător de minuni încă din viaţă, se spune că venea foarte multă lume şi se tămăduia de fel de fel de boli, era înainte văzător cu duhul, adică privea oamenii şi vedea apoi tot arborele genealogic.

Citeste si:  Klemm: Nu sunt condiţii favorabile ca România să devină parte a programului Visa Waiver în 2016

Potrivit site-ului mănăstirii, la 3 mai 1900 Cuviosul Irodion se mută la Domnul. La 7 ani de la mutarea sa la Domnul, stareţul Teodosie Popescu, la insistenţele ucenicului Cuviosului Irodion — ieromonahul Iulian Drăghicioiu, cere episcopului Râmnicului blagoslovenia pentru a-l dezgropa — aceasta fiind o foarte veche tradiţie monahală, care se păstrează mai ales în Muntele Athos până azi, ca la 7 ani de la moartea monahului să se dezgroape şi să i se facă din nou slujba înmormântării.

Aşa s-a petrecut şi cu trupul Cuviosului Irodion. Este dezgropat, însă cu toţii au rămas surprinşi deoarece trupul era întreg şi neputrezit. Au raportat episcopului faptul acesta, la care episcopul ar fi exclamat: ‘Aista mi-ai fost, Irodioane’ (adică chiar aşa sfânt cu adevărat mi-ai fost, Irodioane). Însă, i-au făcut slujba înmormântării şi l-au pus în mormânt, deoarece Lainiciul nu avea osuar sau gropniţă, cum aveau alte mănăstiri mai mari, pentru a fi puse acolo. Cuviosul Irodion fiind în viaţă a profeţit că la câţiva ani de la mutarea sa la Domnul Lainiciul va fi pustiit. Ceea ce s-a şi întâmplat în Primul Război Mondial. ”Fiii mei, să ştiţi că puţin după ducerea mea, schitul acesta va rămâne mulţi ani pustiu. Voi, însă, îngropaţi trupul şi nu uitaţi legămintele călugăreşti ce le-aţi dat lui Hristos”.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata