Municipiile Botoşani şi Dorohoi – documentar

28
  • Municipiul Botoșani

Municipiul Botoșani, reședința județului Botoșani, este situat în nord-estul României, mai exact în nordul Podișului Moldovei, în zona de contact a Dealurilor Siretului cu Câmpia Jijiei, la 130 m altitudine, pe interfluviul dintre râurile Drăcșani și Sitna. Botoșani număra, la Recensământul populației și locuințelor din 2011, 106 847 de locuitori.

Numele orașului provine, se pare, de la un boier pe nume Botaș, care ar fi trăit pe aceste meleaguri la începutul mileniului al II-lea. Numele familiei Botaș sau Botășani este pomenit în documente foarte vechi, încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare, ca una din familiile alese ale Moldovei.

Vechimea orașului este foarte mare, descoperirile arheologice demonstrând existența așezărilor omenești în această zonă încă din paleolitic. O inscripție de la biserica armenească, a cărei construcție a început în 1350, prezenta localitatea ca sediu al unui vornic. Prima atestare documentară a localității datează, însă, din anul 1401, aceasta fiind ulterior menționată la 28 noiembrie 1439, în ”Letopisețul Țării Moldovei”, de Grigore Ureche, care descria cum ”târgu Botășanii” a fost prădat de tătari.

În 1448, Botoșani este consemnat ca principalul centru meșteșugăresc din Moldova, unde își desfășurau activitatea diferite bresle, cum ar fi blănarii, cojocarii, pielarii, ciubotarii sau tăbăcarii. Dezvoltându-se de timpuriu ca un târg deschis, a cunoscut, la începutul secolului al XV-lea, un comerț înfloritor, care i-a adus venituri însemnate, datorită poziției geografice favorabile și accesului la marile drumuri comerciale care străbăteau Moldova. Astfel, prima pecete a orașului a fost un păun cu coada răsfirată, ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.

Citeste si:  România are o creştere economică nesustenabilă, pentru că nu se vede în buzunarele noastre

Botoșaniul este cunoscut și ca ”Oraș al domnițelor”, deoarece, în secolele XVI-XIX, orașul a avut statutul special de apanaj al doamnelor Moldovei. În virtutea dreptului de stăpân peste întreg teritoriul țării, domnitorul Petru Rareș (1538-1542) a dăruit localitatea soției sale, Elena Despot Doamna. Aceasta avea dreptul să rețină pentru sine toate dările plătite de locuitori. După moartea soțului său, Elena Doamna a construit la Botoșani bisericile Sfântul Gheorghe (1551) și Uspenia (1552). Acest statut de apanaj domnesc de care s-a bucurat Botoșaniul a dăinuit până în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

Modernizarea urbanistică a orașului a început în secolul al XIX-lea, mai exact după anul 1820, Botoșaniul devenind, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cel de-al doilea oraș al Moldovei, după Iași, și cel de-al patrulea din țară. La expoziția de la Paris din 1889, Botoșaniul a fost distins cu ”marea medalie de aur” pentru ”Prima societate a morilor cu aburi din Botoșani”. Potrivit istoricului municipiului, în 1845, aproximativ 30% din familiile botoșănene aparțineau meșteșugarilor, iar 34% — comercianților. În 1892 a luat ființă, la Botoșani, prima societate de economie, iar în 1894, a fost deschisă o sucursală a Băncii Agricole, în forma unei societăți pe acțiuni. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, însă, orașul a pierdut din zona de influență economică, deoarece a devenit un capăt de linie ferată secundară.

Citeste si:  Judeţul Botoşani- Prezentare

La 17 februarie 1968, Botoșani a fost declarat municipiu și reședința județului cu același nume. A urmat, apoi, o perioadă de creștere și dezvoltare a localității. În prezent, principalele domenii de activitate ale locuitorilor botoșăneni sunt reprezentate de ramuri industriale precum prelucrarea lemnului, mobilă, textile, confecții, construcții de mașini și echipamente, industrie alimentară.

Cu o viață culturală foarte bogată, municipiul Botoșani a dat, de-a lungul anilor, mari personalități ale științei și culturii, care și-au înscris numele în patrimoniul cultural românesc și universal, precum Mihai Eminescu, Nicolae Iorga sau Octav Onicescu. În secolul al XVIII-lea, a funcționat aici o importantă Școală domnească și grecească.

O particularitate deosebită a municipiului o constituie lăcașurile de cult, cu o vechime de jumătate de mileniu, dar și centrul vechi al orașului, cu o valoare arhitectorină incontestabilă, care grupează un număr mare de clădiri cu destinație comercială, datând din secolele XVII-XVIII. Se păstrează chiar structura subterană de târg, cu pivnițe boltite suprapuse, care adăposteau mărfurile târgului, dar care serveau și drept refugiu pentru populație, pe timpul invaziilor. Sunt demne de menționat: ctitoriile domnești ale marilor voievozi ai Moldovei, printre care: Biserica Sf. Nicolae Popăuți, ctitorie a lui Ștefan cel Mare din 1496, biserica Sfântul Gheorghe — Domnească (1551) și Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” — Uspenia (1552), unde a fost botezat Mihai Eminescu, ctitorii ale Doamnei Elena, soția voievodului Petru Rareș; biserica arme­nească cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” (1350), biserica armeano-gregoriană cu hramul ”Sfânta Treime” (1795-1797), bi­sericile cu hramurile ”Sfântul Ioan Botezătorul” (1750), ”Trei Ierarhi” (1789), ”Sfântul Spiridon” (1789), ”Sfântul Nicolae” (1808), ”Cuvioasa Parascheva” (1816), ”Sfinții împărați Constantin și Elena” — Ruset (1825), ”Întâmpinarea Domnului” (1826), ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (1833), ”Vovidenia” (1834), ”Sfântul Ilie” — a blănarilor (1778); Biserica Romano-Catolică Nașterea Sf. Ioan Botezătorul (sec. XIX); biserica lipovenească (1853).

Citeste si:  Banca Mondială se aşteaptă la încetinirea avansului economei româneşti până la 2,8% în acest an

Pe lângă acestea, puncte de interes ale municipiului sunt și construcțiile cu valoare arhitectonică deosebită, precum: Casa Antipa (sec. XIX), Casa Bolfosu (sec. XIX), Casa Silion (1900), Clădirea Primăriei (sec. XVIII), casa ‘Ventura” (sec. XIX), astăzi sediul Filarmonicii; clădirea Tribunalului (sec. XX), a Băncii Naționale (sec. XX) și noul palat al Prefecturii (sec. XX), Casa memorială „Nicolae Iorga”, Muzeul Memorial „Octav Onicescu”, Muzeul Județean, Teatrul de Stat „Mihai Eminescu”, Filarmonica de Stat, Ansamblul „Rapsozii Botoșanilor”, Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu”.

Patronul spiritual al municipiului Botoșani este Sfântul Gheorghe, drept pentru care, în fiecare an, la 23 aprilie, se sărbătoresc Zilele orașului Botoșani, care reunesc o serie de manifestări cultural-sportive.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata