Totul despre: Arta populară românească

Arta populară românească contemporană reprezintă un domeniu complex, în care se îmbină armonios moştenirea artistică populară cu o activitate încă vie, în multe regiuni ale ţării, a unor centre meşteşugăreşti de veche tradiţie. Ca element de cultură materială şi spirituală, arta populară reflectă specificul naţional şi are un profund caracter social, cu un rol bine definit în realizarea echilibrului dintre util şi frumos, dintre cerinţele utilitar-materiale şi cele estetice.

Valorificarea elementelor tradiţionale asigură artei populare româneşti, în ansamblu, virtuţile unei creaţii autentice valoroase, în care se oglindesc simţul pentru frumos, manifestat în egală măsură de proporţiile armonioase ale mobilierului, de linia clară şi eleganţa sobră a pieselor de îmbrăcăminte, de valoarea broderiilor, de rafinamentul cromatic al ţesăturilor şi de frumuseţea formelor şi ornamentelor ceramicii şi delicatele dantelării ale crestăturilor în lemn, toate purtând pecetea vie a specificului zonal local.

Constituindu-se de-a lungul secolelor prin neîntrerupta contribuţie a numeroşilor creatori anonimi, arta populară a primit un caracter de permanentă continuitate şi de o varietate surprinzătoare, întemeiată pe un fond unitar.

Interesul tot mai accentuat al lumii contemporane pentru lucrurile executate de mână şi mai ales dezvoltarea turismului intern şi internaţional constituie motivaţii întemeiate pentru dezvoltarea în continuare a artei populare menite să asigure păstrarea specificului tradiţional şi a caracterului de autenticitate.

Citeste si:  Băsescu solicită reexaminarea Legii privind camerele pentru agricultură

 

  • Ceramica şi olăritul

Ceramica este unul din cele mai vechi meşteşuguri, datând încă din epoca neoliticului, adică cu mai bine de 6.000 de ani î.Hr. Putem admira în muzeele ţării superbele vase din ceramică din acea epocă, care, apoi, pe teritoriul României a dat naştere unei civilizaţii deosebite.

Articolele de ceramică se disting prin eleganţa formelor şi prin ornamentaţie. Ceramica tradiţională este modelată la roata olarului. Arderea ei se face de obicei în sobe orizontale prin două tehnici: prin oxigenare sau prin lipsa oxigenării. Drept urmare se obţine ceramică în două culori: roşie, respectiv neagră.

Ceramica populară însumează o serie de elemente tradiţionale marcate de condiţiile de viaţă, dar şi de evoluţia gustului estetic.

În Moldova, se pot întâlni o mare diversitate de forme în care se pot recunoaşte tipuri aparţinând vechii ceramici greco-romane. Foarte apreciate sunt vasele de ceramică neagră realizate în centrele de la Marginea din Suceava (ceramică neagră lustruită cu piatra) şi Deleni (Iaşi). În zona Maramureşului, Lăpuşul Românesc este o zonă bine cunoscută pentru ceramica sa, care poate fi considerată o sinteză a evoluţiei formelor de ceramică românească. Pot fi admirate aici, obiecte de ceramică neagră, cât şi de ceramică pictată cu pensula.

Citeste si:  Ceramica din Şişeşti (Mehedinţi), un brand care a cucerit lumea

Un alt centru de olărit pentru zona Maramureşului, este cel de la Săcel, unde se face ceramică roşie nelustruită. Tot în Transilvania, centre cunoscute pentru arta ceramicii sunt la Vama (Satu Mare), Leheceni şi Corund (ceramică smălţuită, bogat ornamentată). În Muntenia, astfel de centre sunt la Musăteşti (la 13 km de Curtea de Argeş), Vâlsăneşti, Stroeşti, Poieniţa, Obaga (în Oltenia).

Cel mai reprezentativ centru de ceramică din România este la Horezu în judeţul Vâlcea, un centru cu expoziţii etnografice permanente şi târguri tradiţionale precum târgul „Cocoşul de Hurez”, organizat în fiecare an (3-5 iunie), târg care găzduieşte meşteri din centre de ceramică populară din întreaga ţară.

Decorarea vaselor din lut este un procedeu care aduce în atenţie mai multe tehnici, diferenţiate pe centre, şi un instrumentar simplu, dar cu mari posibilităţi de expresie plastică. La Horezu există, însă, o preocupare aparte pentru decorarea vaselor cu smalţuri policrome. Motivele aplicate pe farfurii, străchini, căni, ulcioare, aduc în atenţie simboluri solare cu origini străvechi, precum: spirala simplă sau dublă, steaua cu şase sau opt colţuri, cercul şi zig-zagul. Motivele specifice centrului Horezu sunt geometrice, vegetale şi zoomorfe.

Citeste si:  România a avut cea mai mare creștere economică din UE în trimestrul al treilea

Cu ajutorul acestor motive decorative meşterii olari contemporani din centrul Horezu realizează compoziţii extrem de variate şi de mare frumuseţe artistică. Soluţiile plastice adoptate de ei sunt bazate pe repetiţie, alternanţă şi simetrie. În ceea ce priveşte gama cromatică, centrul Horezu este definit de cărămiziu, verde şi albastru pe fond alb-gălbui.

În prezent, centrul Horezu este unul dintre cele mai vechi centre ceramice vâlcene, reunind peste 15 familii de olari care lucrează diverse categorii de piese în manieră tradiţională, profilându-şi întreaga activitate în jurul acestui străvechi meşteşug. Vasele lucrate de ei sunt un reper valoric pentru judeţul Vâlcea şi zona Oltenia, dar şi pentru întreaga Românie.

Cultura Cucuteni, unică în Europa, era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei şi Basarabia, şi se caracteriza printr-o ceramică de foarte bună calitate, bogat şi variat pictată. Pe ceramica Cucuteni predomina decorul în spirală, cu numeroase variante şi combinaţii.

În ceramica nouă — creaţie atât a meşterilor olari, cât şi a artiştilor plastici — ceramişti — sunt continuate tradiţiile centrului respectiv în ceea ce priveşte stilul şi factura ceramicii, care sunt preluate şi adaptate produselor destinate cerinţelor actuale.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata