Prin ce sunt diferite alegerile europene din 2014 şi care este procesul electoral

Principala modificare care intervine în alegerile europene din 2014 este faptul că, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, şefii de stat şi de guvern vor trebui să ţină cont, în premieră, de componenţa noului Parlament European când vor propune viitorul preşedinte al Comisiei Europene, care trebuie votat de majoritatea absolută a celor 751 de eurodeputaţi aleşi.

Este şi motivul pentru care principalele formaţiuni şi alianţe politice şi-au desemnat candidaţi la funcţia de preşedinte al CE, care vor participa la campaniile electorale din statele membre şi se vor duela în dezbateri televizate.

În alegerile europene de la 22-25 mai vor vota nu mai puţin de 400 de milioane de alegători în întreaga Uniune Europeană, care vor alege 751 de membri ai Parlamentului European care îşi încep în iulie mandatele de cinci ani.

Pentru prima dată, componenţa noului Parlament European va determina cine va fi persoana care va conduce următoarea Comisie, instituţia executivă a UE, care iniţiază legislaţia şi supraveghează punerea sa în aplicare. Conform noilor reguli, şefii statelor sau guvernelor UE, care vor propune un candidat pentru postul de viitor preşedinte al Comisiei, trebuie să facă acest lucru ţinând cont de rezultatele alegerilor.

PE îl va alege pe preşedintele Comisiei cu majoritate absolută, adică cel puţin jumătate plus unu din cei 751 de membri ai legislativului comunitar care vor fi aleşi, respectiv 376 de voturi. Această majoritate va fi formată în urma rezultatelor obţinute în alegeri de formaţiunile paneuropene care şi-au desemnat în premieră candidaţi proprii pentru postul de preşedinte al CE şi care vor forma grupuri politice în viitorul legislativ comunitar.

Citeste si:  Doctorii români, racolaţi prin scrisori cu oferte salariale de nerefuzat

În actualul legislativ comunitar, cele 766 de locuri au fost împărţite între şapte grupuri politice şi cel al neafiliaţilor, cel mai important grup fiind cel al Partidului Popular European (35,77%, 274 de membri), urmat de cel al Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European (25,46%, 195 de membri), Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (10,96%, 84 de membri), grupul Verzi/Alianţa Liberă Europeană (7,57%, 58 de membri), grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (7,44%, 57 de membri), grupul Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordică (4,57%, 35 de membri), grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei (4,05%, 31 de membri), în timp ce grupul neafiliaţilor termină actuala legislatură cu 32 de membri (4,18%). Pentru a fi înregistrat, orice grup politic trebuie să reunească cel puţin 25 de membri din cel puţin un sfert din ţările membre, în prezent şapte.

Nu mai puţin de cinci dintre formaţiunile paneuropene reprezentate în PE de aceste grupuri şi-au desemnat candidaţi pentru preşedinţia PE. Este vorba de Jean-Claude Juncker (PPE), Martin Schulz (Partidul Socialiştilor Europeni), Guy Verhofstadt (ALDE), Ska Keller (Partidul Verzilor Europeni) şi Alexis Tsipras (Partidul Stângii Europene). Aceştia se vor înfrunta la 15 mai într-o dezbatere desfăşurată la sediul Parlamentului European, care va dura o oră şi jumătate, dar această dezbatere comună va fi precedată de dueluri televizate în diverse formule, după ce startul a fost dat la 10 aprilie de o primă confruntare Juncker-Schulz.

Citeste si:  Rusia nu va renunţa la South Stream de dragul Ucrainei

Cu acest prilej, cei cinci candidaţi vor avea ocazia să răspundă direct celor mai mari preocupări ale alegătorilor pentru viitorul Europei şi să-şi precizeze poziţiile pe diverse teme de campanie, ceea ce speră că va creşte interesul pentru scrutinul comunitar şi va alimenta o prezenţă sporită la vot, după ce aceasta a atins un minim istoric de 43% la ultimele alegeri europene din 2009.

Totodată, noul Parlament European ales după alegerile din mai va avea un cuvânt mult mai greu de spus în elaborarea legislaţiei europene în următorii cinci ani, legislativul comunitar fiind acum o componentă fundamentală pentru sistemul european de luare a deciziilor şi având o influenţă egală cu cea a guvernelor naţionale în ceea ce priveşte aproape toată legislaţia UE. Ținând cont de faptul că PE este singura instituţie a Uniunii aleasă în mod direct, mesajul principal de stimulare a prezenţei la vot este că prin participarea la aceste alegeri votanţii europeni vor avea o influenţă mai mare ca oricând.

Citeste si:  Teodorovici: Un nou acord cu FMI, un motiv în plus pentru ca România să se poată împrumuta mai ieftin

În ceea ce priveşte votul propriu-zis, există reguli comune la nivelul UE pentru alegeri, dar într-o mare măsură acestea sunt organizate în jurul legilor naţionale. De exemplu, rămâne la latitudinea fiecărui stat membru să decidă dacă foloseşte un sistem de liste închise sau deschise sau un prag specific, atât timp cât acesta nu depăşeşte 5%. Există unele incompatibilităţi comune, dar fiecare ţară poate impune, de asemenea, unele proprii. Vârsta minimă de vot este de 18 ani, cu excepţia Austriei, unde această vârstă este 16 ani. Vârsta minimă pentru candidaţi variază de la ţară la ţară, deşi în cele mai multe cazuri este, de asemenea, 18 ani. Votul este obligatoriu în Belgia, Cipru, Grecia şi Luxemburg.

Pentru prima dată, serviciul de comunicare al PE va furniza primele estimări ale structurii politice a PE de îndată ce ultimele secţii de vot se vor închide, la ora locală 22.00 a zilei de 25 mai. Cifrele vor fi actualizate în mod constant pe măsură ce rezultatele alegerilor vor veni din ţările membre şi vor fi disponibile şi online. De altfel toate datele, inclusiv cele privitoare la prezenţa la vot, estimări ale repartizării locurilor şi diverse statistici vor fi disponibile în timp real, pe site-ul special dedicat, results-elections2014.eu, care a fost lansat încă de la 1 aprilie.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata