Papa Ioan Paul al II-lea şi Papa Ioan al XXIII-lea – biografii

Papa Ioan Paul al II-lea s-a născut la 18 mai 1920, în localitatea poloneză Wadowice, un mic oraş de lângă Varşovia. Orfan de mamă de la o vârstă mică şi crescut de un tată ofiţer de carieră, este marcat de copilăria fără o prezenţă feminină şi îşi va dedica întreaga viaţă Fecioarei Maria, model de mamă.

Papa Ioan Paul al II-lea (Karol Josef Wojtyla) a fost una dintre figurile emblematice ale sfârşitului de secol XX, prin contribuţia sa la căderea comunismului, însă şi-a îndepărtat numeroşi credincioşi prin poziţiile conservatoare privind familia şi morala. Viaţa şi activitatea sa au depăşit graniţele lumii catolice devenind, în sfertul de veac de pontificat (unul dintre cele mai lungi pontificate din istorie), una dintre cele mai populare persoane din lume.

După absolvirea liceului ”Marcin Wadowita”, s-a înscris, în anul 1938, la cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii Jagielloniene din Cracovia. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi al ocupaţiei naziste a Poloniei, Universitatea Jagielloniană a fost închisă şi Karol Wojtyla a fost nevoit să muncească în cadrul unei fabrici de produse chimice. Din anul 1942 a urmat studii universitare de teologie la Cracovia, sub îndrumarea cardinalului Adam Sapieha, şi la 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit ca preot catolic, la Cracovia. La scurt timp a fost trimis la Vatican, unde a studiat, la Universitatea Papală Angelicum, sub îndrumarea dominicanului Garrigou-Lagrange. În 1948 a obţinut doctoratul în teologie cu o teză despre credinţă în lucrările Sfântului Ioan al Crucii.

Reîntors la Cracovia, în 1948, a slujit ca preot în mai multe parohii şi a fost capelan al studenţilor până în 1951, an în care şi-a reluat studiile de filosofie şi teologie întrerupte în perioada războiului. Doi ani mai târziu a susţinut examenul de docenţă, la Universitatea din Lublin, cu o teză despre posibilităţile de a fonda o etică catolică pe sistemul etic al lui Max Scheler. A fost titular al Catedrei de Etică Socială a Universităţii din Cracovia.

Papa Pius al XII-lea (1939-1958) l-a numit, la 4 iulie 1958, episcop titular de Ombi şi auxiliar de Cracovia, iar peste câteva luni, la 28 septembrie, în catedrala Wawel din Cracovia, a fost consacrat.

Papa Paul al VI-lea (1963-1978) l-a numit, la 13 ianuarie 1964, episcop de Cracovia, iar la 26 iunie 1967 a fost făcut Cardinal.

Imediat după decesul papei Ioan Paul I a fost ales, la 16 octombrie 1978, cel de-al 264-lea urmaş al Sfântului Petru.

Ioan Paul al II-lea, primul papă neitalian din anul 1523, a fost încoronat la 22 octombrie 1978.

Destul de repede, ”papa polonez” a înfruntat Curia Romană şi a favorizat contactul direct cu mulţimea, lăsându-se atins şi luând copii în braţe. Succesul este imediat, în special în America Latină, unde presa l-a supranumit ”globe-trotterul Evangheliei” sau ”atletul lui Dumnezeu”. A creat ”zilele mondiale ale tineretului”, care adunau milioane de tineri. A apărut întotdeauna deschis problemelor lumii, dialogului cu islamul, cu iudaismul şi cu alte religii necreştine, a conservat o linie extrem de conservatoare în privinţa chestiunilor legate de familie şi morală. Pentru o parte a opiniei publice, principala zonă de umbră rămâne condamnarea contraceptivelor şi a prezervativelor. Într-o lume în care SIDA făcea milioane de victime, acest lucru a creat un decalaj de neînţelegere şi a îndepărtat de biserică numeroşi catolici. Au apărut şi voci care îi reproşează lipsa de determinare şi transparenţă în faţa cazurilor de pedofilie comise în cadrul bisericii.

A fost un adversar puternic al comunismului, contribuţia sa la prăbuşirea acestui sistem politic fiind recunoscută de întreaga lume. Bazele doctrinare ale criticii aduse comunismului se regăsesc în enciclica ”Redemptor Hominis”, din 1979, dezvoltată ulterior, în 1981, în enciclica ”Laborem Exercens”.

Ioan Paul al II-lea a publicat cinci cărţi: ”Să trecem pragul speranţei” (octombrie 1994), ”Dar şi Mister: cu ocazia aniversării a 50 de ani de la hirotonirea mea preoţească” (noiembrie 1998), un volum de poeme (martie 2003), volumul autobiografic ”Alzatevi, andiamo!” (Ridicaţi-vă, să mergem!, lansat la 18 mai 2004) şi ”Memorii şi identitate: conversaţii între milenii”, o carte construită pe baza unei lungi conversaţii pe care Suveranul Pontif a avut-o în 1993, la Castelul Gandolfo, reşedinţa papală de vară, cu doi buni prieteni, profesorul de filosofie politică Krzysztof Michalski, co-fondatorul Institutului de Știinţe Umaniste din Viena, şi părintele Jozef Tischner, prieten din copilărie al Papei.

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.