Perfecţionismul – latura întunecată a unei presupuse calităţi

61

În lumea contemporană, perfecţionismul este văzut adesea ca o calitate. Dar cercetările recente sugerează că această trăsătură de personalitate are o „latură întunecată”, care poate afecta grav sănătatea. Există un perfecţionism normal, bun – dorinţa firească de face lucrurile bine – şi unul patologic, asociat cu o convingere iraţională că totul trebuie să fie perfect. Iar goana după acest miraj al perfecţiunii ne poate distruge sănătatea, scrie descoperă.ro.

Afecţiuni grave, chinuitoare, pot avea la origine – sau pot fi favorizate de – dorinţa obsesivă de perfecţiune, din partea noastră înşine sau din partea celorlalţi.

Printre necazurile pe care această căutare a unei desăvârşiri iluzorii le poate aduce după sine se numără depresia, sindromul intestinului iritabil, bolile cardiace şi chiar moartea prematură. În lumina unor cercetări recente asupra relaţiei dintre această trăsătură de personalitate şi starea de sănătate, unii specialişti merg până la a afirma că perfecţionismul ar trebui considerat un factor de risc pentru sănătate, în aceeaşi măsură ca obezitatea şi fumatul.

Societatea modernă promovează perfecţionismul şi beneficiile sale în ceea ce priveşte reuşita şcolară şi profesională, dar, de fapt, el este un factor care afectează aşa de puternic apariţia multor boli, încât ar trebui luat în seamă de medici ca element al sănătăţii pe termen lung a pacienţilor lor, crede Danielle Molnar, psiholog la Universitatea Brock, Canada. Opinia ei şi a altor specialişti în cercetarea perfecţionismului patologic au fost recent prezentate într-un articol amplu dedicat fenomenului.

Citeste si:  Recomandări pentru o memorie mai bună

Se estimează că două persoane din cinci prezintă tendinţe perfecţioniste, iar înclinaţiile înnăscute – cu alte cuvinte, genetica – reprezintă doar o parte a problemei. O altă parte ţine de factori externi, unii foarte specifici momentului actual prin care trece lumea. De pildă, arată autorul articolului citat, fenomenul a căpătat o nouă dimensiune odată cu expansiunea reţelelor de socializare precum Facebook sau Twitter, remarcă unii cercetători: utilizatorii acestor reţele sunt tot mai preocupaţi de ideea de a fi sau de părea perfecţi. Fenomenul este semnalat şi studiat, între alţii, de Gordon Flett, profesor de psihologie la York University din Canada, care cercetează de 20 de ani legătura dintre perfecţionism şi sănătate.

„Este firesc să vrei să fii perfect într-unul dintre domeniile vieţii tale, de pildă slujba”, spune el, Dar când această preocupare devine o nevoie obsesivă de a fi perfect în toate cele – nu numai în ceea ce priveşte slujba, ci şi copii pe care îi ai, relaţia cu partenerul, echilibrul financiar şi silueta – atunci situaţia generează un stres extrem de puternic şi îţi poate afecta nu doar relaţiile cu ceilalţi, ci şi propria sănătate.

Citeste si:  Liderii europeni intenţionează să revizuiască priorităţile Europei
  •  Ce fel de perfecţionist eşti?

În cursul studiilor asupra fenomenului, prof. Flett şi colegii săi au identificat trei tipuri de perfecţionişti.

unii sunt orientaţi spre înşişi, concentrându-se asupra propriilor standarde înalte şi preocupându-se de atingerea şi menţinerea lor.

–  alţii îşi îndreaptă obsesiile perfecţioniste asupra altora, impunându-le celor din jur standarde dificil de atins.

– o a treia categorie prezintă un aşa-numit perfecţionism prescris social; ei consideră că alţii – părinţi, profesori, şefi – le pretind să fie perfecţi. Străduindu-se să atingă aceste standarde, să satisfacă aceste pretenţii, aceşti perfecţionişti pot suferi enorm de pe urma stresului indus de o asemenea cursă în care, oricât ai alerga, tot nu e destul.

Acest din urmă tip, cred dr. Molnar, suferă fizic mai mult decât alţii.  Dr Molnar a întreprins un studiu la care au participat 500 de adulţi cu vârsta de 24-35 de ani, care au fost investigaţi cu ajutorul unui chestionar numit Multi-Dimensional Perfectionism Scale (MPS), unul dintre instrumentele  de care se servesc cercetătorii pentru a afla dacă o persoană este perfecţionistă şi de ce tip anume. Rezultatele studiului, publicate în 2006, sugerează că persoanele atinse de perfecţionism prescris social au o sănătate fizică mai proastă, merg mai des la medic şi îşi iau mai multe zile de concediu medical.

Citeste si:  JO 2014: Snowboard - Elveţianul Iouri Podladtchikov, campion surpriză în proba de half-pipe

Încă şi mai îngrijorătoare sunt concluziile unui studiu realizat în Canada, la Trinity Western University, studiu ce arăta că perfecţionismul poate duce la moarte prematură. La studiu au participat 450 de adulţi, unii perfecţionişti (caracterizaţi ca atare de către psihologi), alţii nu, cu vârste de peste 65 de ani. Rezultatul? Perfecţioniştii aveau un risc cu 51% mai ridicat de a muri de timpuriu.

Ceea ce înrăutăţeşte situaţia – şi explică problemele de sănătate şi riscul de moarte prematură – este faptul că perfecţioniştii nu prea au grijă de ei înşişi şi nici nu cer ajutor, nici chiar atunci când ar avea realmente nevoie de el. Iar această „singurătate” emoţională şi socială le afectează grav starea de sănătate. Numeroase studii au arătat că sprijinul social din partea comunităţii umane în care se desfăşoară existenţa unui om are o importanţă enormă pentru sănătate şi speranţa de viaţă.

Perfecţionştii nu prea au parte de acest sprijin vital: chiar atunci când alte persoane se oferă să îi ajute, perfecţioniştii intepretează adesea gestul ca pe un amestec în treburile lor şi ca pe o dovadă că alţii îi consideră incapabili să-şi poarte singuri de grijă, explică dr. Molnar.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata