Sam Parnia, medicul care poate „învia” morţii

0

Medicul britanic Sam Parnia, care din anul 2005 lucrează în Statele Unite, ar putea revoluţiona tehnicile de resuscitare. El este convins că oamenii pot fi readuşi la viaţă chiar şi la câteva ore după ce au fost declaraţi morţi, conform The Guardian.

Metodele lui neconvenţionale sunt aplicate cu succes la spitalul universitar Stony Brook din New York, unde Parnia este şeful departamentului de reanimare şi terapie intensivă.

Pacienţii care intră în stop cardiac la spitalul unde lucrează Sam Parnia au 33% şanse de supravieţuire. Poate vi se pare puţin, dar la orice alt spital american şansele de a scăpa fără sechele în urma unui stop cardiac sunt de doar 18%, iar în Europa această rată este şi mai mică, de aproximativ 16%.

Parnia este convins că metoda lui, ieftină şi sigură, poate salva anual viaţa a peste 40.000 de americani. Totuşi, autorităţile medicale nu se grăbesc să apeleze la acestă alterrnativă pe scară largă. Sperând că va atrage atenţia asupra teoriilor sale, Parnia a scris o carte, „Efectul Lazarus”, în care îşi prezintă noua metodă terapeutică.

În prezent, un pacient poate fi resuscitat cu succes în orice spital bine dotat, după jumătate de oră sau chiar mai mult de la instalarea stopului cardiac. Metoda ar trebui însă folosită chiar şi după câteva ore, acesta fiind un interval sigur în care un om poate fi „întors din morţi”, conform medicinei specializate în reanimare.

 

  • Ce se întâmplă cu „sufletul” după instalarea morţii clinice

Spre deosebire de alţi medici şi oameni de ştiinţă, Sam Parnia nu ezită să folosească teremenul de „suflet” când vorbeşte despre conştiinţa de sine şi admite că este posibil că această stare să existe şi după ce creierul nu mai funcţionează.

Din punctul lui de vedere, moartea nu este un moment anume, ci un proces îndelungat. De obicei, medicii declară că un pacient este mort când inima lui nu mai bate şi nu mai există activitate cerebrală.

Totuşi, în acest moment, celulele lui nu sunt încă moarte şi, tehnic vorbind, cauza care a produs stopul cardiac (de exemplu, un cheag de sânge) poate fi remediată, iar apoi inima repornită, crede Parnia.

După 10 secunde de când inima nu mai bate, creierul nu mai este irigat cu sânge şi monitoarele vor indica o linie continuă, dreaptă – lipsa activităţii cerebrale.

Ţesuturile mor în timp, treptat, printr-un proces numit apoptoză şi nimeni nu poate spune exact care este momentul corect al „morţii” unei persoane.

Totuşi, unii pacienţi declaraţi morţi au fost resuscitaţi şi unii dintre ei au povestit detalii uimitoare, pe care nu ar fi avut cum să le afle, despre modul în care medicii i-au readus la viaţă.

Aceste povestiri, numite generic „experienţe la limita morţii”, sunt inexplicabile din punct de vedere medical, pentru că pacientul nu avea activitate cerebrală în momentul în care le-a trăit. Ele pot fi considerate dovada că, într-un fel, conştiinţa supravieţuieşte, doar că nu poate fi observată din exterior, crede Parnia.

Cazul lui Joe Tiralosi, un bărbat care a fost reanimat după 40 de minute de stop cardiac, este foarte interesant din acest punct de vedere. Potrivit lui Parnia, aproximativ 10% dintre cei care supravieţuiesc unui stop cardiac descriu asemenea experienţe, care sunt identice, doar că fiecare le interpretează în funcţie de religia sau cultura lui.

Cercetarea acestor relatări, pe care Parnia nu le numeşte „experienţe la limita morţii”, ci „experienţe după moarte”, este un alt domeniu al activităţii medicului. El coordonează o echipă de cercetători de la Universitatea Southampton, care analizează fenomenul, strângând mărturii din diferite spitale britanice.

Parnia crede că psihicul uman, conştiinţa de sine, interacţionează cu creierul, dar nu este neapărat produsul creierului.

„Este ca întrebarea cu oul şi găina. Activitatea celulelor dă naştere minţii, sau mintea produce această activitate celulară?” se întreabă medicul. „Oamenii vor să demonstreze că o celulă produce un anumit gând şi vedem: o imagine cu o depresie, cu un moment de fericire, dar acestea sunt simple asocieri, nu o dovadă a cauzei gândului respectiv. Dacă accepţi ideea asta radicală, atunci nu ar trebui să existe povestiri despre ce văd şi aud oamenii în momentele în care nu au activitate cerebrală.”

Potrivit medicului britanic, toate datele pe care le are în prezent sugerează că şi după pragul declarat al morţii se păstrează conştiinţa unei persoane. Aceasta mai există multe ore, dar probabil într-un fel de „stare de hibernare”, imposibil de detectat.

El este convins că dacă medicii folosesc tehnica de resuscitare corectă, un pacient poate fi readus la viaţă fără să aibă leziuni cerebrale, chiar şi după câteva ore de stop cardiac. Rata de supravieţuire în aceste cazuri critice s-ar putea dubla, susţine el.

Singurele situaţii în care metoda promovată de el nu poate fi folosită sunt cele în care ţesuturile sunt afectate de o boală imposibil de tratat, cum este în cazul cancerului. Cauza nu poate fi îndepărtată, prin urmare resuscitarea este inutilă.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.