Ayrton Senna, cel mai bun pilot din ceruri, venerat pe Pământ!

0

Pilotul brazilian de Formula 1 Ayrton Senna da Silva, triplu campion mondial în 1988, 1990 şi 1991, a fost pentru mulţi dintre fanii Formulei 1 cel mai mare pilot care a concurat vreodată în campionatul mondial. De altfel, Ayrton Senna a fost desemnat cel mai bun pilot al tuturor timpurilor, în urma unui sondaj realizat de publicaţia Autosport în rândul piloţilor şi dat publicităţii pe 21 martie 2014.

Acum 20 de ani, pe 1 mai 1994 Ayrton Senna murea în urma unui accident produs în timpul Marelui Premiu al Republicii San Marino, când maşina Williams Renault pe care o conducea devenise necontrolabilă în primul viraj al celui de-al şaptelea tur al cursei. A fost ultimul pilot care a decedat în timpul unei curse de Formula 1.

Ayrton Senna s-a născut la 21 martie 1960 la Sao Paolo, Brazilia. Părinţii săi, Milton da Silva şi Neide Senna da Silva, erau destul înstăriţi. Deţineau mai multe terenuri şi aveau afaceri în domeniul agriculturii. Despre fiul lor spuneau că încă de mic era foarte atletic şi excela la gimnastică. În fiecare zi avea normă la fermele tatălui său, lua la rând toate tractoarele şi mima că le conduce.

Visul i s-a transformat repede în realitate. La doar 4 ani, a primit de la sora sa mai mare, Viviane, un go-kart (maşină de karting). În 1973, când avea 13 ani, a debutat oficial în întrecerile de karting, concurând pentru prima dată pe circuitul de la Interlagos, de lângă Sao Paolo, oraşul său natal.

Atunci a primit în dar de la tatăl său o cască de culoare galbenă cu două dungi orizontale, una albastră şi una verde, reprezentând culorile Braziliei, cască pe care avea să o folosească toată viaţa. Cea mai mare performanţă a sa din karting a fost titlul continental al Americii de Sud, câştigat în 1977. Senna a participat de mai multe ori şi în Campionatul Mondial de karting dar nu a câştigat niciodată. Acesta avea să rămână peste ani marele său regret.

În 1981, se mută în Europa, mai exact în Marea Britanie, unde îşi face debutul în Formula Ford 1600, câştigând campionatul în primul an. Un an mai târziu promovează în Formula Ford 2000, devenind campion al Marii Britanii şi al Europei. În 1983, a semnat un acord pentru a participa în Formula 3, campionatul britanic, pe care l-a câştigat cu uşurinţă, stabilind un record de victorii, care avea să rămână în picioare mai mult de un deceniu. Atunci atrage atenţia unor echipe mari din Formula 1 precum McLaren, Williams, Brabham şi Lotus.

Doar Brabham îi oferă un contract de pilot de curse, celelalte trei preferând să îl aibă un an ca şi pilot de teste. La Brabham, însă, era pilot Nelson Piquet, un alt brazilian, care s-a opus venirii lui Senna în echipă, astfel că oferta a căzut, iar Senna a semnat un acord cu Toleman.

Alegerea echipei Toleman nu a fost întâmplătoare. În primul rând, Senna dorea să debuteze în Formula 1. Apoi Toleman era o echipă mică, resursele financiare şi tehnice fiind limitate, ceea ce, în cazul unor rezultate pozitive, promova talentul lui Senna. Debutul a avut loc în 1984 în Marele Premiu al Braziliei, când s-a clasat al şaisprezecelea pe grila de start — dar cu un timp cu 1,5 secunde mai bun decât cel al colegului său de echipă — neterminând însă cursa din cauza problemelor la turbocompresor.

A doua cursă — Marele Premiu al Africii de Sud — i-a adus şi primul punct, terminând cursa al şaselea. Un nou loc şase a precedat Marele Premiu al Republicii San Marino, singura cursă în care Senna nu a reuşit să se califice, însă nu din vina sa pentru că în calificări turbocompresorul a cedat, iar echipa nu a avut unul de schimb. Adevărata sa valoare a fost dovedită în Marele Premiu al Principatului Monaco, cursa din acel an având loc pe ploaie. Plecat al treisprezecelea, Senna a avut o evoluţie de excepţie, iar în turul 19 îl depăşeşte pe Niki Lauda, cel care avea să câştige campionatul în acel an, pentru locul secund.

Doar Alain Prost mai stătea în calea sa spre prima victorie din Formula 1 când Jackie Ickx, directorul cursei de atunci, a decis să întrerupă cursa, motivând faptul că nu se mai putea concura în condiţii de securitate. Practic, Senna a fost oprit din drum spre prima sa victorie, pentru că în turul 31, când cursa a fost întreruptă era cu câteva secunde pe tur mai rapid decât Prost.

Toata viaţa sa Senna l-a criticat pe Jackie Ickx pentru decizia sa. Podiumul de la Monaco nu a fost singurul al anului, acestuia alăturându-i-se cele de la Silverstone şi Estoril, astfel că Senna termină sezonul cu un total de 13 puncte, clasându-se al nouălea în campionat.

La finalul sezonului trece la Lotus, dar numai după ce şi-a cumpărat contractul de la Toleman. Deşi nu mai câştigase un titlu mondial de ani buni, iar Colin Chapman decedase în 1982, Lotus era în continuare o forţă în Formula 1 acelor ani, astfel că alegerea lui Senna a fost una deosebit de înţeleaptă. Primul an la Lotus avea să îi aducă şi prima victorie, propulsându-l între piloţii de top ai campionatului. Astfel, după un loc patru în Brazilia, la Circuitul Interlagos, acolo unde cu doar câteva luni înainte reuşise un podium, a câştigat prima sa cursă, după ce a plecat din „pole position”, iar la final a stabilit cel mai bun tur de pistă. A fost o cursă pe ploaie, aşa cum fusese la Monaco cu un an înainte, astfel că Senna devenise deja un pilot experimentat în astfel de condiţii meteo.

„Pole position”-ul de la Estoril a fost primul dintr-o serie incredibilă de 65, recordul său fiind doborât abia în 2006 de către Michael Schumacher, însă acesta avea mult mai multe curse disputate. Alte două „pole”-uri consecutive au urmat la Imola şi Monaco, însă a trebuit să aştepte câteva luni bune până să câştige din nou, făcând-o în Belgia. Câteva podiumuri şi clasări în puncte i-au adus lui Senna un binemeritat loc patru în campionatul mondial, chiar înaintea lui Elio de Angelis, colegul său de echipă de la Lotus.

Al doilea an alături de echipa britanică a fost la fel de productiv, Senna reuşind să se impună în cursele din Spania şi SUA şi să obţină opt „pole position”-uri, cu unul mai mult decât în 1985. Înaintea sezonului 1987, Lotus a semnat un acord cu Honda privind furnizarea de motoare. De fapt, Honda a mers la Lotus să îi facă oferta şi nu invers, japonezii dorind să îl aibă pe Senna sub aripa lor protectoare, considerându-l drept cel mai de viitor pilot. Și nu s-au înşelat pentru că, în 1987, Senna a terminat sezonul al treilea, după ce a câştigat două curse, la Monaco, prima din cele şase din principat, cinci fiind consecutive, şi din nou în SUA. Senna devenise „Honda’s greatest son”, aşa cum însuşi Soichiro Honda îl numea. La finalul anului, însă, Honda semna un acord cu McLaren, una dintre condiţii fiind cooptarea lui Senna ca pilot de către echipa lui Ron Dennis.

Cei şase ani petrecuţi la McLaren au fost cei mai productivi din întreaga sa carieră. A câştigat trei titluri mondiale, de alte două ori fiind vicecampion mondial. A câştigat 35 de curse şi 49 de „pole position”-uri. Dacă la Lotus era liderul detaşat al echipei, la McLaren situaţia era alta, mai ales că noul său coleg de echipă era francezul Alain Prost, dublu campion mondial la acea dată. Cei doi au avut pe parcursul celor două sezoane când au evoluat împreună la McLaren o rivalitate care de cele mai multe ori a depăşit limitele sportivităţii.

În 1988, primul său an la McLaren, Ayrton Senna a reuşit primul său titlu mondial, după o luptă la cuţite cu Alain Prost. Cei doi au câştigat împreună 15 din cele 16 curse ale sezonului, Senna reuşind opt. Deşi pe parcursul celor 16 curse Prost a adunat mai multe puncte, la final Senna a câştigat titlul prin prisma deciziei FIA, luată la începutul sezonului, care lua în calcul doar cele mai bune 11 rezultate ale fiecărui pilot. Rivalitatea dintre Senna şi Prost a atins cote maxime în 1989 la Suzuka, când atât Senna, cât şi Prost aveau şanse la titlul mondial. Înainte de cursă cei doi piloţi s-au înţeles, în prezenţa lui Ron Dennis, ca acela care va fi primul la capătul primului tur al cursei să câştige.

Prost a avut un start mai bun şi s-a instalat la conducere, dar Senna era chiar în spatele lui, iar în ultima şicană a turului a intrat într-o depăşire pe interior, fiind însă blocat de Prost într-o manieră deloc sportivă. Cei doi au reintrat în cursă, dar Senna a fost ajutat de comisarii de traseu să revină pe pistă. Ceea ce a urmat a fost de domeniul fantasticului: de pe locul 25 la capătul primului tur, Senna a terminat cursa primul. Totuşi, Senna a fost descalificat pentru că a revenit pe traseu ajutat de comisarii de cursă, lucru interzis de regulament, iar titlul i-a revenit astfel lui Alain Prost, cel care după acea cursă părăsea McLaren pentru a trece la Ferrari. Alain Prost spunea despre Senna ca brazilianul conducea întotdeauna peste limită.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.