Eurotunelul, ”una dintre cele şapte minuni ale lumii moderne”, împlineşte 20 de ani

0 18

La 6 mai 1994 a fost inaugurat Eurotunelul, celebra cale de comunicaţii care leagă Anglia de Franţa prin subteran, pe sub Canalul Mânecii, considerat de experţi ca ”lucrarea secolului al XX-lea”. Acesta face legătura între Franţa şi Marea Britanie, în dreptul localităţilor Folkestone (Marea Britanie) şi Calais (Franţa). În anul 1996, Societatea Americană a Inginerilor Civili a declarat Eurotunelul – una dintre cele şapte minuni ale lumii moderne.

Ideea construirii unui astfel de tunel a fost avansată, pentru prima dată, încă din anii 1800. Există date conform cărora, în 1802, inginerul francez Albert Mathieu Favier a venit cu o primă idee pentru construirea unui tunel, idee care a fost ulterior susţinută şi de englezul Henry Mottray, în 1803. Deşi Favier a reuşit să obţină aprobarea lui Napoleon Bonaparte pentru construcţie, proiectul a fost, în final, respins de britanici, de teamă, probabil, că tunelul ar facilita cucerirea Angliei de către Bonaparte.

După 1830, odată cu apariţia trenurilor cu aburi şi construirea reţelei britanice de cale ferată, au apărut primele propuneri de tunel feroviar. Inginerul francez Aime Thome de Gamond a studiat, timp de 30 de ani, modalităţile de punere în aplicare a unui astfel de proiect. La 25 august 1855, Regina Victoria şi Napoleon al III-lea au aprobat construirea tunelului propus de Thome de Gamond, care a fost, ulterior, prezentat în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris, din 1867. În 1880, compania Beaumont a efectuat primele lucrări de excavare, pe cele două maluri ale Canalului.

La 26 iulie 1957, a fost creat un grup de studiu pentru realizarea proiectului, care a propus, după o evaluare de trei ani, construirea unui tunel feroviar cu două galerii principale, plus una de serviciu. Proiectul a fost lansat la 17 noiembrie 1973, de către premierul britanic Edward Heath şi de Georges Pompidou, preşedintele francez, dar criza petrolului din acea perioadă a dus la abandonarea lui, în 1975.

La 30 noiembrie 1984, guvernele britanic şi francez au anunţat intenţia de a căuta investitori privaţi pentru construcţia şi operarea tunelului, fără finanţare publică, iar la 2 aprilie 1985 cele două guverne au lansat invitaţiile de depunere a ofertelor. Până la 31 octombrie 1985, au fost depuse patru proiecte care întruneau condiţiile necesare solicitate.

La 20 ianuarie 1986, premierul britanic Margaret Thatcher şi preşedintele francez François Mitterrand au anunţat, la Lille, că a fost selectat proiectul propus de Consorţiul Franco-Britanic ”France-Manche-Channel Tunnel Group”. O lună mai târziu, la 12 februarie, miniştrii de externe ai celor două state, în prezenţa premierului britanic şi a preşedintelui francez, au semnat, la Catedrala Canterbury, Tratatul Franco-Britanic de la Canterbury, care prevedea concesionarea, către companii private, a construcţiei şi operării tunelului. Tratatul stipula, de asemenea, înfiinţarea Comisiei Interguvernamentale responsabile cu monitorizarea întregului proiect. La 14 martie, a fost semnat contractul de concesiune asupra tunelului, pentru o perioadă de 55 de ani, iar la 29 iulie 1987, la Paris, Margaret Thatcher şi François Mitterrand au ratificat tratatul.

Lucrările pentru Eurotunelul care leagă Franţa de Anglia au început de ambele părţi ale Canulului Mânecii: la 15 decembrie 1987, în Marea Britanie şi la 28 februarie 1988, pe malul francez. Echipele franceză şi britanică s-au întâlnit, la 1 decembrie 1990, la o distanţă de 22,3 km de malul britanic şi la 15,6 km de cel francez. În perioada ianuarie-aprilie 1994 au fost efectuate ultimele verificări asupra întregului proiect.

La 6 mai 1994, a avut loc deschiderea oficială, de către Regina Elisabeta a II-a şi de către preşedintele François Mitterand. Eurotunelul leagă terminalul britanic Folkestone (sud-estul Angliei) de cel francez, Coquelles, situat lângă Calais (vestul Franţei). Terminalul Coquelles acoperă o suprafaţă de 650 de hectare, fiind unul dintre cele mai mari din Europa, iar terminalul Folkestone ocupă o suprafaţă de 150 de hectare.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.