Sărbători religioase – 6 mai

0

Ortodoxe

Sf. şi Dreptul Iov, mult răbdătorul; Sf. Mc. Varvar

Greco-catolice

Dreptul Iov, mult-răbdătorul

Romano-catolice

Ss. Dominic Savio; Benedicta, fc.; Petru Nolasco, călug.

Sfântul şi Dreptul Iov, mult răbdătorul, pomenit în calendarul creştin ortodox la 6 mai, este personajul principal al Cărţii lui Iov, scriere ce face parte din Sfânta Scriptură. Identitatea acestuia a rămas oarecum tainică, tot ce se cunoaşte despre Sfântul şi Dreptul Iov fiind cuprins în Cartea ce îi poartă numele şi care sub forma unei parabole descrie viaţa şi marile încercările la care a fost supus.

Deşi Iov era drept şi credincios, Dumnezeu i-a îngăduit îngerului întunericului, lui Satan, să-l pună la încercare, lăsându-l pe diavol să abată asupra lui nenorocirea, aşa cum se arată în Sfânta Scriptură: „Și Domnul a zis către Satan: Te-ai uitat la robul Meu Iov, ca nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?” (Cartea lui Iov, 1; 8).

Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? N-ai făcut Tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul? Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!” (Cartea lui Iov, 1; 9, 10, 11).

Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta” (Cartea lui Iov 1; 12 ).

Îi sunt astfel spulberate averile, apoi îi mor fiii şi fiicele, în cele din urmă este încercat cu o boală cumplită în urma căreia este părăsit de soţie şi certat de prieteni pentru că nu-şi recunoştea greşelile şi fărădelegile care, în judecata lor, dezlănţuiseră mânia lui Dumnezeu împotriva lui.

Ajunsese să stea Dreptul Iov, cel care mai înainte aducea jertfă lui Dumnezeu pentru gândurile rele pe care ar fi putut să le aibă copiii lui, pe o grămadă de gunoi şi cu un ciob îşi astâmpăra rănile, iar pe Dumnezeu nu l-a hulit. În cele din urmă atâta s-a umilit încât spunea către Domnul său: „Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi şi mă pocăiesc în praf şi în cenuşă”. (Cartea lui Iov, 42; 5, 6)

Pentru această răbdare şi smerenie Dumnezeu îi ridică toate încercările şi îi dăruie toate câte le avusese mai înainte, pentru că Sfântul şi Dreptul Iov, a mai trăit după aceea încă 140 de ani, şi a văzut, aşa cum spune Sfânta Scriptură pe fiii săi, şi pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.