10 mai – Ziua Regalităţii (documentar)

1 20

Timp de opt decenii, între 1866 şi până în decembrie 1947, ziua de 10 mai nu a reprezentat doar Ziua Regalităţii, ci a fost şi Ziua Naţională a României.

În primul rând, 10 mai 1866 a reprezentat ziua sosirii la Bucureşti a prinţului Carol, ales domnitor al României, şi, în al doilea rând, după 15 ani, la 10 mai 1881 a fost proclamat Regatul României, Carol I devenind primul rege al României.

Începând cu domnia lui Carol I (prinţ al României: 10 mai 1866 — 10 mai 1881, apoi rege al României: 10 mai 1881-27 septembrie 1914) şi continuând cu domniile lui Ferdinand I (28 septembrie/10 octombrie 1914 — 20 iulie 1927), Mihai I (20 iulie 1927 — 8 iunie 1930), Carol al II-lea (8 iunie 1930 — 6 septembrie 1940), şi din nou, Mihai I (6 septembrie 1940 — 30 decembrie 1947), ziua de 10 mai a fost sărbătorită de români ca Zi Naţională.

În urma abdicării domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 11/23 februarie 1866, s-a repus în discuţie raţiunile aducerii în România, a unui prinţ străin, care aveau drept obiectiv menţinerea stabilităţii interne, a coeziunii şi unităţii naţionale, consolidarea autonomiei şi pregătirea terenului pentru dobândirea mai rapidă a independenţei, pentru modernizarea statului.

Cu acordul Locotenenţei Domneşti, Ion Ghica, preşedinte şi ministru de externe, în cadrul guvernului provizoriu, l-a propus în calitate de domn al României pe contele Filip de Flandra, fratele regelui Leopold al II-lea al Belgiei.

În urma refuzului acestuia, la 19/31 martie 1866, Ion C. Brătianu s-a deplasat la Dusseldorf, unde i-a făcut aceeaşi propunere ofiţerului Carol de Hohenzollern. Propunerea a fost acceptată şi, după plebiscitul naţional din 2/14-8/20 aprilie 1866, soldat cu un rezultat pozitiv — 635.969 „pentru” şi doar 244 ”contra”—, prinţul Carol a devenit domnitor al României. La 10 mai 1866, însoţit de Ion C. Brătianu, principele Carol I a intrat în Bucureşti, fiind primit de o mulţime entuziastă. Drumul a continuat până în dealul Mitropoliei, unde principele Carol a fost întâmpinat de mitropolitul Nifon. După un scurt Te Deum, oficialităţile au intrat în Camera Deputaţilor; aici Carol I a depus jurământul.

Cei 48 de ani de domnie ai lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese pentru România în plan demografic, economic, social, administrativ, politic şi cultural. Unul din primele acte politice ale noului domn a fost proclamarea noii Constituţii — la 1 iulie 1866 — una dintre cele mai democrate la aceea vreme, care va rămâne în vigoare până în 1923.

Chiar dacă primii ani de domnie s-au caracterizat printr-o acută instabilitate politică, Carol I s-a implicat în politica internă şi externă a ţării. Astfel, a stimulat organizarea instituţiilor statale, mai ales a armatei, care va juca un rol decisiv în obţinerea Independenţei de stat în 1877.

Citește și
1 Comentariu
  1. Nelutu spune

    Nu vom putea „multumi”porcilor de liberali care au adus in fruntea tarii o sleahta de straini flaminzi care au trait si traiesc bine mersi pe spinarea poporului roman!Au venit cu mina in fund si au plecat cu vagoane de bunuri furate de la romani!Daca mai erau ei in fruntea tarii,romanii ar fi si acum la stadiul de opinca!Dar nu este tirziu sa le confiscam tot ce au primit dupa revolutie si sa-i alungam pe acesti anacronici,in frunte cu bilbiitul Mihai!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata