Episcopul Anton Durcovici (1888-1951), episcop romano-catolic mort în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei, al cărui martiriu pentru credinţă a fost recunoscut de papa Francisc la 31 octombrie 2013, va fi beatificat sâmbătă, 17 mai 2014, ora 11.00, la Iaşi, în cadrul unei sfinte Liturghii solemne oficiată de card. Angelo Amato.
PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, a primit de la Vatican (joi, 9 ianuarie 2014) avizul din 23 decembrie 2013 prin care Sfântul Scaun a aprobat data proclamării episcopului Anton Durcovici ca fericit în centrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, unde a slujit în ultimii ani ai vieţii.
Sfânta Liturghie a beatificării va fi prezidată de trimisul papei Francisc, Eminenţa sa cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.
Odată declarat fericit, episcopul Anton Durcovici va fi înscris în rândul fericiţilor şi sfinţilor Bisericii Catolice, introdus în calendarul Bisericii locale şi sărbătorit la 10 decembrie, ziua martiriului său.
„Istoria vieţii şi a morţii ep. Anton Durcovici – a declarat PS Petru Gherghel – este un puternic mesaj pentru Biserică şi pentru poporul încredinţat spre păstorire şi reprezintă o chemare continuă la iubire şi dăruire pentru slava lui Dumnezeu şi binele oamenilor”.
Anton Durcovici este al patrulea martir catolic din România, din perioada prigoanei comuniste, declarat fericit de către Biserica Catolică, după Constantin Ignaţiu Bogdánffy (2010), episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare şi Oradea, mort în 1949 în închisoarea din Aiud, Ioan Scheffler (2011), episcop romano-catolic de Satu Mare, mort în 1952 în închisoarea din Jilava, şi Vladimir Ghika (2013), preot romano-catolic şi principe român, mort în 1954 în închisoarea din Jilava. Tot din România a fost ridicat la cinstea altarelor fericitul Ieremia Valahul de către papa Ioan Paul al II-lea la 30 octombrie 1983.
Repere biografice
Copil
- 1888, 17 mai: Se naşte Anton Durcovici (Durkowitsch) în localitatea Bad Deutsch-Altenburg (Austria).
- 1893, 5 februarie: Moare Franz Durcovici, tatăl lui Anton Durcovici.
- 1895: Maria Durcovici, împreună cu fiii ei, Anton şi Francisc, vin la Iaşi, la ruda Osterreicher.
- 1895: Anton urmează cursurile clasei I-a primară la Şcoala Parohială Catolică din Iaşi.
- 1896-1898: Familia Durcovici se află la Ploieşti.
- 1898: Familia Durcovici se stabileşte în Bucureşti, str. Izvor 81. Anton este înscris în clasa a IV-a primară la Şcoala Arhiepiscopală Catolică „Sfântul Andrei”.
- 1899-1901: Urmează cursurile gimnaziale la Şcoala Arhiepiscopală Catolică „Sfântul Andrei” din Bucureşti
Seminarist
- 1901-1906: Studiază la Seminarul catolic „Sfântul Duh” din Bucureşti.
- 1906-1911: Studiază filozofia şi teologia la Roma, în Colegiul De Propaganda Fide.
Preot
- 1910, 24 septembrie: Este hirotonit preot la Roma în bazilica „Sfântul Ioan” din Lateran.
- 1911, 11 august: Revine ca preot în Bucureşti.
- 1911-1916: Prefect de studii şi profesor la Seminarul Arhiepiscopal şi la şcolile „Sfântul Iosif” şi „Sfântul Andrei” din Bucureşti. Este administrator parohial la Târgovişte, Buzău şi Giurgiu.
- 1916-1918: Este internat în lagăr şi la Institutul „Notre Dame de Sion” din Galaţi, în timpul Primului Război Mondial, el fiind de origine austriacă.
- 1919: Nominalizat împreună cu pr. Alex. Th. Cisar pentru a fi episcop de Iaşi.
- 1920-1924: Director al Internatului „Sfântul Andrei” şi rector al capelelor şcolilor catolice din Bucureşti.
- 1921-1947: Preşedinte al Congregaţiei Mariane a bărbaţilor din Bucureşti.
- 1923, 8 martie: Este numit canonic al catedralei „Sfântul Iosif” din Bucureşti.
- 1924-1947: Este rector al Seminarului Arhiepiscopal „Sfântul Duh” din Bucureşti.
- 1930: Este numit preşedinte al Academiei Teologice „Sfântul Duh”.
- 1930, 25 iunie: I se aprobă naturalizarea română.
- 1933-1944: Redactor coordonator al revistei „Farul Nou”.
- 1926-1947: Director naţional al Uniunii Apostolice a Clerului.
- 1931: Este decorat cu Ordinul Steaua României în grad de ofiţer.
- 1934: Este numit camerier papal.
- 1935, 2 octombrie: Este numit vicar general al Arhiepiscopiei de Bucureşti.
- 1939, 31 martie: Este numit director naţional al Operei Intronizării Preasfintei Inimi a lui Isus în Familiile Creştine
Episcop
- 1947, 30 octombrie: Papa Pius al XII-lea îl numeşte episcop de Iaşi.
- 1948, 5 aprilie: Este consacrat episcop de nunţiul apostolic Gerald Patrik O’Hara în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti.
- 1948, 14 aprilie: Este instalat ca episcop în catedrala din Iaşi.
- 1949, 17 ianuarie: este numit şi administrator apostolic al Arhidiecezei de Bucureşti
În închisoare
- 1949, 26 iunie: Este arestat în drum spre Popeşti-Leordeni împreună cu pr. Rafael Friedrich, de agenţi ai Securităţii, şi închis la Bucureşti, la Ministerul de Interne.
- 1951, 4 mai: Este mutat în închisoarea din Jilava (jud. Ilfov)
- 1951, 18 septembrie: Este mutat în închisoarea din Sighetu Marmaţiei (jud. Maramureş)
- 1951, 10 decembrie: Moare în urma bătăilor şi înfometării în închisoarea din Sighetu Marmaţiei. A fost înmormântat într-un loc necunoscut din cimitirul orăşenesc.