LA PAS PRIN BUCUREŞTI: Ministerul Agriculturii

0 28

Palatul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor (cum se numea iniţial) este o clădire construită în anul 1895 după planurile arhitectului Louis Pierre Blanc. Edificiul a adăpostit ministerul de resort (azi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale) de la început şi până în prezent.

Clădirea a fost inaugurată în 1895, în acelaşi an cu Palatul de Justiţie, amândouă fiind construite în stilul renaşterii franceze din timpul lui Ludovic al XIII-lea.

Este o clădire în formă de U, cu două corpuri simetrice, dispuse în jurul unei curţi de onoare. Corpul central are un frontispiciu cu o friză cu basoreliefuri şi ceas sub o cupolă impunătoare, care este şi ea în spiritul restului acoperişurilor din „marea intersecţie” a principalului nod rutier al oraşului – Piaţa Universităţii.

Sub acoperişul Ministerului erau adunate la acea vreme – conform legii din 1883 – un număr de alte instituţii: Administraţia Domeniilor Statului, care până atunci ţinuse de Ministerul de Finanţe, Diviziunea de Agricultură şi Comerţ, care aparţinea de Ministerul Lucrărilor Publice şi Oficiul Central de Statistică, ce ţinuse până atunci de Ministerul de Finanţe.

De la legea din 1883 organizarea Ministerului a mai suferit modificări în deceniile următoare. Până atunci, agricultura era în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice. În 1883 s-a înfiinţat Ministerul de Agricultură, Industrie, Comerţ şi Domenii, care a fost mutat în 1895 în noul palat, iar în 1908 a fost scindat, luând naştere Ministerul Agriculturii şi Domeniilor şi, separat, Ministerul Industriei şi Comerţului.

Palatul nu a avut de suportat modificări importante mai bine de un secol. Intrarea principală este străjuită de doi atlanţi, în fapt două statui ce-l reprezintă pe Hercule, care susţin o copertină. Spre cornişă, stilul ornamental continuă cu reprezentarea zeiţei Demetra. Mai sus există un ceas superb, care din păcate nu mai funcţionează.

Curtea interioară este completată cu două bovindouri ce amintesc de bastioanele unei vechi cetăţi. La unghiul dintre corpul central şi aripi se întâlnesc turle circulare. Corpurile laterale au faţadele spre bulevard şi sunt tratate în stil corintic. Şi aici apar nişte turnuleţe de colţ, dar piesa de rezistenţă, destul de greu de observat de un trecător este teribilul satir.

În anii ’60, acoperişul din ardezie a fost înlocuit cu solzi de tablă metalică tăiaţi la dimensiunile plăcilor de ardezie. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.