Jean Gabin, un mit al cinematografiei franceze

0

Jean Gabin este una dintre figurile emblematice ale cinematografiei franceze, strălucind în filme ca „Pépé le Moko” (1937), „La Grande illusion” (1937), „Le Quai des brumes” (1938), „La Bete humaine” (1938), „Le Jour se leve” (1939), sau „Le Plaisir” (1952).

Acest actor, de la cărui naştere s-au împlinit, la 17 mai 2014, 110 ani, a rămas, după mai mult de patru decenii de activitate şi 96 de filme, un mit al cinematografului francez.
Jean – Alexis Moncorge s-a născut la 17 mai 1904, la Paris, fiind fiul lui Madeleine Petit şi al lui Ferdinand Moncorgé, un artist al cărui nume de scenă era Gabin. A crescut în satul de Meriel în regiunea Seine-et-Oise (acum Val-d’Oise ). A urmat cursurile Liceului Janson de Sailly. A abandonat şcoala timpuriu, a lucrat ca muncitor până la vârsta de 19 ani, când a intrat în lumea artistică, cu un rol într-o producţie semnată Folies Bergeres. A continuat să joace roluri mici înainte să meargă în armată.

După terminarea serviciului militar, a revenit la lumea artistică, jucând sub numele Jean Gabin, imitând stilul de a cânta al lui Maurice Chevalier, care era în vogă la momentul respectiv. A făcut parte dintr-o trupă care a efectuat un turneu în America de Sud, iar la întoarcerea în Franţa a găsit de lucru la Moulin Rouge. Performanţele sale au început să fie remarcate şi i-au fost oferite roluri mai bune, în două filme mute din 1928.

Doi ani mai târziu, el a făcut cu uşurinţă trecerea la filmul vorbit, într-o producţie din 1930, semnată Pathe Freres, intitulată „Chacun sa Chance”. Interpretând roluri secundare, Gabin a jucat în peste 12 filme în următorii patru ani, inclusiv filme în regia lui Maurice şi Jacques Tourneur. Talentul i-a fost recunoscut pentru rolul din „Maria Chapdelaine”, o producţie 1934 regizată de Julien Duvivier. Distribuit ca erou romantic într-o dramă de război din 1936, „La Bandera”, acest al doilea film regizat de Duvivier l-a consacrat pe Gabin ca un mare actor. În anul următor, el a făcut echipă cu Duvivier din nou, de data aceasta în marele succes „Pepe le Moko”. Popularitatea filmului i-a adus recunoaşterea internaţională lui Gabin. În acelaşi an, el a jucat în filmul lui Jean Renoir „La Grande Illusion”, un film anti-război, care a rulat la un teatru din New York timp de şase luni. Acesta a fost urmat de una dintre creaţiile majore ale lui Renoir: „La Bete humaine” (Bestia Umană), o tragedie bazată pe romanul lui Émile Zola, avându-i ca interpreţi pe Gabin şi Simone Simon, precum şi de „Le Quai Des Brumes” (Port of Shadows), unul dintre filmele clasice realiste ale regizorului Marcel Carne.

Copleşit de oferte de la Hollywood, pentru o perioadă Gabin le-a refuzat pe toate, până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. În urma ocupaţiei germane din Franţa, el s-a alăturat lui Jean Renoir şi Julien Duvivier în Statele Unite ale Americii. Divorţat de a doua soţie în 1939, în timpul petrecut la Hollywood, Gabin a început o poveste de dragoste cu actriţa Marlene Dietrich. Filmele sale din America, „Moontide” (1942) şi „Impostorul” (1944), nu s-au bucurat de mare succes.

Curajos, Jean Gabin s-a alăturat (în aprilie 1943) Forces Françaises Libres (FFL)/Forţele Franceze Libere conduse de generalul Charles de Gaulle şi a fost decorat cu Medalia Militară şi Crucea de Război pentru fapte de vitejie în timpul războiului cu Aliaţii în Africa de Nord. Gabin a făcut parte din contingentul militar care a intrat în Parisul eliberat.

În 1946, Gabin a fost angajat de Marcel Carne pentru a juca în filmul „Les Portes de la Nuit”, dar din cauza comportamentului său a fost concediat. Apoi a găsit un producător şi regizor francez dispus să-i ia în distribuţie pe el şi pe Marlene Dietrich, dar filmul lor „Martin Roumagnac” nu a fost un succes şi relaţia lor personală s-a încheiat curând. În 1949 a fost distribuit în rolul principal de René Clément în filmul „Au-Dela Des Grilaje”, care a câştigat Premiul Oscar pentru Cel mai bun film străin.

Revenirea lui Jean Gabin s-a produs în 1954 cu filmul „Touchez pas au grisbi” (Nu atingeţi prada). Regizat de Jacques Becker, performanţa sa i-a adus aprecierea criticilor, iar filmul a fost un succes internaţional foarte profitabil. Mai târziu a lucrat din nou cu Jean Renoir în „French Cancan”, alături de María Félix şi Françoise Arnoul. În următorii 20 de ani, Gabin a făcut aproape 50 de filme, cele mai multe dintre ele cu mare succes comercial şi critic, inclusiv multe pentru Gafer Films.

Partenerii săi în filme au fost actori celebri ca Brigitte Bardot („En cas de Malheur”), Alain Delon („Le Clan des Siciliens”, „Mélodie en sous – sol” şi „Deux hommes dans la ville” ), Jean – Paul Belmondo („Un singe en hiver”) şi Louis de Funes („Le Tatoué”).

Gabin a murit la 15 noiembrie 1976, de leucemie, la Spitalul American din Paris, în suburbia pariziană Neuilly-sur-Seine. Trupul său a fost incinerat şi a primit onoruri militare, iar cenuşa a fost aruncată în mare de pe o navă militară. Considerat unul dintre cele mai mari staruri ale cinematografiei franceze, a fost numit membru al Legiunii de Onoare(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.