REPORTAJ: Cristi – adolescentul inventator ce-şi porneşte maşina cu telefonul mobil

0 17

Închidere centralizată, geamuri electrice şi pornirea motorului maşinii de pe telefonul mobil, cădelniţă electronică dintr-o maşină cu telecomandă şi imprimantă 3D sunt doar câteva din proiectele realizate de un adolescent din Jibou, ce a învăţat singur să realizeze dispozitive electronice complicate.

În vreme ce mulţi tineri de vârsta lui aleg să-şi petreacă timpul liber în baruri, butonând smartphon-urile, Cristian Bodea, elev în calasa a XI-a la Liceul Teoretic „Ion Agârbiceanu” din Jibou studiază autodidact şi construieşte dispozitive de care chiar şi un inginer ar fi mândru. Confirmarea valorii muncii sale a venit săptămâna trecută, când unul din ultimele sale proiecte, sistemul de pornire-oprire a motorului unui autoturism de pe telefonul mobil a luat marele premiu al Festivalului Naţional al Ştiinţei de la Zalău.

Dacă îl vezi pe stradă, pare un adolescent ca atâţia alţii, cu blugi, bluză mulată pe corp şi o frizură specifică vârstei.

Pe Cristian Bodea l-am cunoscut sâmbătă, pe platoul din centrul Zalău, la cea de-a VII-a ediţie a Festivalului Naţional al Ştiinţei. În momentul în care l-am abordat încerca să explice unui profesor universitar din Cluj Napoca modul în care a realizat, de unul singur, o imprimantă 3D.

„Imprimanta are o parte de soft, compusă din trei programe: care proiectează, care prelucrează şi care trimit comanda spre partea hard. Electronica prelucrează informaţia şi o trimite la axele imprimantei, care se mişcă în funcţie de coordonatele trimise de către calculator. Se pot face aproape orice piese, din material plastic. Cu piese făcute la imprimantă am făcut o maşină de tăiat în coordonate 3D, de exemplu”, explica realizatorul imprimantei.

Am aflat mai târziu, de la părinţii săi, că nici nu şi-a dorit să participe la festival, aceştia înscriindu-l fără ca el să ştie în competiţia ce a reunit la Zalău cele mai bune proiecte ştiinţifice ale elevilor din şapte judeţe. În cele din urmă, a fost de acord, sub ameninţarea că nu va mai avea acces la Dacia pe care tot el a îmbunătăţit-o cu sistem centralizat de închidere, geamuri electrice şi pornire de pe smartphone.

„Sistemul de pornire-oprire a maşinii de pe telefonul mobil e făcut încă de anul trecut, însă atunci nu a vrut să participe la festival. Anul acesta l-am înscris fără să ştie, iar mai apoi l-am convins să vină, spunându-i că nu îi mai dau voie să conducă Dacia familiei. S-a înscris la competiţie cu două lucrări: imprimanta 3D şi Dacia. Deşi eu consider că imprimanta a fost o lucrare mai complexă, ea fiind admirată chiar de un profesor universitar din Cluj Napoca, juriul i-a acordat premiul festivalului pentru sistemul de pornire a maşinii”, povesteşte Ioan Bodea, tatăl talentatului elev din Jibou.

Părinţii l-au sprijinit încă de la început în proiectele sale, chiar dacă iniţial au fost contrariaţi de pasiunea acestuia pentru demontarea jucăriilor şi a altor obiecte electronice din casă. „Desfăcea tot ce apuca şi apoi îmi spunea să nu îmi fac griji, pentru că le pune el la loc, dar lucrul ăsta nu se mai întâmpla. Am întrebat chiar un medic dacă nu e o problemă faptul că desface tot. Doctorul mi-a spus că nu e nimic rău în asta, ci doar demonstrează curiozitatea lui”, spune mama lui Cristi.

Timid şi cu un bun simţ ce răzbate din fiecare gest, cu o uşoară roşeaţă în obraji provocată de emoţia primului interviu din viaţă, Cristi rememorează şi el vremurile copilăriei, arătând spre maşinile cu telecomandă de pe rafturile din camera sa:

„De mic mi-a plăcut să desfac jucării, să văd ce se ascunde în spatele carcaselor şi orice dispozitiv pe care îl aveam nu rezista mai mult de două zile nedesfăcut. În timp, din pasiunea asta am văzut la diverşi prieteni anumite chestii electronice făcute de ei, precum leduri la boxe. Imediat şi eu mi-am dorit să fac acelaşi lucru. Unele proiecte mi-au reuşit, altele nu. Primul proiect pe care mi l-am dorit să-l fac şi prima trăznaie pe care era s-o fac a fost un stroboscop, aşa cum văzusem la un prieten. Am ajuns acasă şi am început să şurubăresc. Din fericire, a căzut siguranţa şi nu m-am curentat. Aveam opt-nouă ani pe atunci„.

În ultimii ani, pasiunea lui a luat forma concretă a unor proiecte realizate prin indicaţiile primite de pe un forum de specialitate.

Mai întâi a fost Dacia cochetă a familiei, ce nu-şi arată cei 20 de ani pe care îi are. Chiar dacă a avut unele emoţii, tatăl său i-a dat voie să încerce mai întâi montarea unui sistem pentru închiderea centralizată şi apoi a unor geamuri electrice.

Cristi îşi aminteşte chiar că a fost cu tatăl său la mecanic, pentru a vedea cum s-ar putea monta geamurile electrice. Acesta l-a privit lung şi i-a spus că geamurile nu vor funcţiona niciodată. S-a înşelat. Talentul adolescentului a fost mai presus de cunoştinţele mecanicului, aşa încât Dacia are astăzi dotări aşa cum nu au multe din suratele ei.

Un proiect mai complex a fost sistemul de închidere-deschidere a maşinii mai întâi de pe o telecomandă şi mai apoi de pe telefonul mobil, cu o aplicaţie dedicată. Şi acesta i-a reuşit, iar demonstraţia pe care o face în spatele blocului arată că este pe deplin funcţional.

Funcţională este şi cădelniţa electronică, făcută de acesta pentru preotul ortodox din Jibou. Dând dovadă de ingeniozitate combinată cu spirit practic, Cristi a folosit componente de la una din maşinile sale cu telecomandă, alături de o rezistenţă specială, pentru a concepe un sistem care, amplasat în cădelniţă, să poată evapora tămâia.

„Mergeam la un meci la Cluj-Napoca cu băiatul şi cu preotul ortodox de la noi din Jibou, când acesta din urmă m-a întrebat dacă nu s-ar putea face ceva ca să nu mai inspire fumul negru de la tăciunii ce ard pentru a se evapora tămâia. Pe piaţă există cădelniţe electronice, însă una costa circa 1.000 de lei. Avea la el o carte în care era o fotografie a unei cădelniţe. A rupt pagina şi i-a dat-o lui Cristi. Băiatul i-a conceput un dispozitiv ce dă căldură şi evaporă tămâia. Acesta porneşte de la un buton şi are baterii reîncărcabile. Preotul mai uită să îl pună la încărcat şi apoi se plânge că nu ies aburii albi de tămâie, dar dacă acumulatorii sunt încărcaţi, merge foarte bine”, afirmă Ioan Bodea, amuzat de lipsa veleităţilor tehnice ale feţelor bisericeşti.

Un aparat aparte construit de Cristi este imprimanta 3D, el sperând că în curând va fi urmată de o soră mai mare, cu mai multe capete de tăiere. Costurile proiectului nu au fost mici, depăşind 2.500 de lei, dar părinţii lui cred că a meritat, atâta timp cât băiatul a învăţat ceva nou, care îi va putea fi de folos în cariera pe care o va urma. „Dacă mă întreba acum câţiva ani cineva ce facultate ar putea urma Cristi, n-aş fi putut să îi răspund, însă astăzi lucrurile sunt mult mai clare. Mi-ar dori să facă informatică şi calculatoare”, spune Ioan Bodea.

„Poate dau la Politehnică sau la aparatură medicală”, contraatacă fiul. Mai este însă încă în an în care să se limpezească apele şi Cristi să aleagă o specializare care să îi pună în valoare talentul. Un an în care liceanul din Jibou îşi va ocupa, cu siguranţă, o mare parte a timpului liber cu pasiunea sa pentru electronică, punând la punct proiectele sale dragi.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata