„Haina îl face pe om”. Cum se îmbrăcau personaje istorice celebre din România

0

Cei care şi-au dorit vreodată să vadă cum se îmbrăcau boierii, domnitorii, regii sau alte personalităţi istorice din România au acum ocazia să viziteze expoziţia „Haina îl face pe om”, deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României. Expoziţia reuneşte în jur de 150 de costume şi de haine care datează din perioada secolelor XV-XX şi aduce în faţa publicului piese excepţionale, unele dintre ele unicate, precum rochiile reginelor Maria şi Elisabeta, costul de explorator al lui Emil Racoviţă, roba lui Nicolae Iorga, uniforma de soră de caritate a reginei Maria, uniforma de diplomat a lui Vasile Alecsandri, tunica de maior a lui Alexandru Ioan Cuza, tunica de cercetaş a Ecaterinei Teodoroiu, pelerina Anei Aslan sau jobenul regelui Carol I.

 

Cele mai vechi piese din cadrul expoziţiei sunt aşezate în prima vitrină. Este vorba despre câteva fragmente dintr-un veşmânt descoperit în mormântul domnitorului moldovean Alexandru cel Bun. Domnitorul a murit în anul 1432, aşadar veşmintele datează de la începutul secolului al XV-lea.

Fragmente dintr-o haină de mătase descoperită în mormântul domnitorului Alexandru cel Bun de la Mănăstirea Bistriţa

 

„Piesele din Evul Mediu sunt foarte rare. Vorbim de textile arheologice, sunt şi fragile. Textilele descoperite în urma unor săpături arheologice sunt foarte rare. E foarte greu să reziste o piesă textilă, e un produs organic care se dezintegrează. Faptul că s-au descoperit fragmente din acest veşmânt este un lucru extraordinar”, spune Cornel Constantin Ilie, curatorul expoziţiei „Haina îl face pe om. Şase secole de istorie vestimentară”.

Cele mai recente obiecte sunt din a doua jumătate a secolului al XX-lea, din anii 1970 – 1980. Printre ele se numără un frac al cărui proprietar a fost actorul Ștefan Bănică (senior) şi o robă de Diplomat al Păcii care i-a aparţinut Anei Aslan, primită de cercetătoarea din România de la Institutul Diplomatic al Păcii de la Bruxelles.

Deoarece clădirea muzeului se află într-un proces de reabilitare de mai bine de 10 ani, piesele din expoziţia sa de bază se află în depozit şi nu pot fi văzute de către public decât în astfel de expoziţii temporare: „Unele dintre ele (dintre piesele din expoziţia „Haina îl face pe om” – n.r.) nu au mai fost într-o expoziţie în ultimul deceniu, iar multe dintre ele nu au fost expuse niciodată: avem obiecte achiziţionate recent care au fost expuse cu această ocazie pentru prima dată”.


Uniforma de soră de caritate a reginei Maria a României

 

„Dacă haina nu l-ar fi făcut pe om, domnitorii ar fi apărut în haine de ţăran”

„Expoziţia chiar este o adevărată incursiune prin istorie. Trebuie privită nu ca o istorie a modei, ci ca o istorie vestimentară, în sensul că fiecare obiect expus spune ceva, are o istorie, nu e doar o haină pusă într-o vitrină, cum e la mall. Are o istorie, a aparţinut cuiva. Am căutat să selectăm piese care au aparţinut unei personalităţi sau care au o istorie, pot spune o poveste, aşa cum sunt cele din perioada fanariotă, anteriile (haine lungi pe care le purtau în trecut boierii – n.r.) care spun lucruri foarte interesante despre cei care le purtau şi despre societatea românească”, spune curatorul.

Anteriu din mătase de la începutul secolului al XIX-lea

Specialistul arată că un om poate fi judecat după felul în care e îmbrăcat, în ciuda zicalei „Haina nu îl face pe om”: „Cel puţin în perioada la care ne referim noi, e foarte clar că haina îl face pe om, ea reprezintă ceva foarte important în societate, ea marca statutul social al unei persoane. Pentru numele expoziţiei,  m-am luat după o expresie a lui Mark Twain, care spune „Haina îl face pe om. Oamenii dezbrăcaţi au prea puţină sau nicio influenţă în societate”. Dacă nu l-ar fi făcut pe om, atunci domnitorii ar fi apărut în reprezentări îmbrăcaţi în haine de ţăran. Niciun lider, fie el domnitor sau boier, nu a apărut în faţa oamenilor dezbrăcat sau în haine ponosite”.

„Multe dintre piese sunt unicat. Nu mai găseşti în altă parte rochia reginei Maria sau a reginei Elisabeta sau un patrafir precum cel dăruit de Vasile Lupu Bisericii „Trei Ierarhi” din Iaşi”, continuă el.

Rochie ce i-a aparţinut reginei Maria (detaliu)

 

Hainele scumpe, interzise: „Se spunea că boierul a ajuns „sclavul luxului””

Unele dintre piesele expuse acum au trecut prin laboratorul de restaurare al muzeului: „Procesul de restaurare este un proces costisitor. Restaurarea unui obiect poate dura ani de zile. Am avut obiecte de patrimoniu cum e steagul lui Ștefan cel Mare la care restaurarea a durat 7 ani. Textilele sunt obiecte foarte sensibile şi foarte greu de restaurat. De exemplu, în cazul broderiilor bizantine, trebuie să ştii nu numai tehnica restaurării, ci şi istoria broderiilor bizantine, să ştii cum au fost făcute şi ce materiale să foloseşti”.

„Rochia reginei Maria a trecut printr-un proces complicat de restaurare. S-a ajuns să se lucreze chiar cu specialişti din Japonia. Rochia e făcută din mătase, catifea, satin – materiale sensibile de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Nu se mai găsesc astfel de materiale. E destul de greu să găseşti materiale cât mai compatibile cu obiectul. Dacă restaurarea e făcută prost, obiectul este distrus, valoarea lui nu mai este nici cea de dinainte de restaurare”, explică Ilie.

Hainele pe care le purtau domnii şi boierii din secolele XVI-XVIII erau extrem de scumpe: nu exista o producţie de serie, veşmintele erau unicate, erau croite din materiale luxoase, puteau fi pictate de artişti şi erau importate din străinătate.

„Hainele erau unicate până pe la 1800, erau făcute de mână. În Italia, de unde s-au importat foarte multe materiale pentru elita societăţii din Țara Românească şi din Moldova, în secolele XVI – XVIII, croitorii erau nişte artişti. Design-ul acestor stofe, aplicaţiile – erau făcute de artişti. O piesă vestimentară era un obiect de foarte mare preţ”, arată specialistul.

Evantai din mătase ce i-a aparţinut reginei Elisabeta

„Elitele voiau să aibă stofe de cel mai mare lux. Vorbim de stofe importate din Damasc, Flandra, Italia, Londra, din diferite regiuni ale Imperiului Otoman, chiar din Egipt. Majoritatea stofelor aveau la bază mătasea. Existau stofe cusute cu fire de aur sau cu fire de argint care erau foarte scumpe. Haina era un mod de a afirma poziţia socială privilegiată. Exista această idee că femeia când iese în societate trebuie să reflecte situaţia şi statutul bărbatului”, continuă el.

Au existat şi încercări de a tempera pasiunea boierilor români pentru haine luxoase: „La sfârşitul secolului al XVIII-lea, unii domnitori fanarioţi ajung să interzică importul anumitor stofe pentru că boierii cheltuiau foarte mulţi bani pe acestea. Pe atunci era o vorbă. Se spunea că boierul a ajuns „sclavul luxului””.

 

Costum cu aur şi argint, greu de 6-7 kilograme

Printre cele mai interesante haine din acea perioadă, expuse în cadrul muzeului, se numără aşa-numitele „pipiri”, veşminte asemănătoare unor rochii ce erau purtate de femeile bogate: „Sunt veşminte din Asia Mică, foarte elegante, foarte scumpe, foarte grele. Din punct de vedere cromatic, estetic, sunt foarte interesante. Sunt cusute cu fir metalic şi atârnă foarte greu. Cred că cel mai greu costum are 6-7 kilograme. Cu siguranţă putem spune că a aparţinut unei domniţe sau unei domnişoare cu rang foarte înalt din Valahia de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Sunt obiecte vestimentare de foarte mare valoare, cusute cu fir de aur şi fir de argint”.

La muzeu este expusă şi o rochie de mireasă veche de 200 de ani. Spre deosebire de cele actuale, nu este albă, ci albastră, are dantelă la mâneci şi la guler şi este cusută cu fir de argint.

Rochie de mireasă veche de 200 de ani (detaliu)

Expoziţia le oferă vizitatorilor şi şansa de a observa cum anume s-a schimbat moda de-a lungul secolelor. Dacă până în secolul al XIX-lea societatea românească era încă sub influenţa modei orientale, după această dată influenţele occidentale pătrund tot mai adânc în rândul elitelor:

„Din prima jumătate a secolului al XIX-lea influenţa occidentală devine din ce în ce mai evidentă, în special la femei. Bărbaţii sunt mai conservatori: spre 1840 încă mai poartă anterie şi işlice, acele căciuli globulare imense pe cap. Dar doamnele românce din înalta societate erau foarte la curent cu ce se întâmpla la Paris, la Viena şi ţineau să aibă veşminte după ultima modă, tindeau spre moda occidentală, la fel şi tinerii. Vedem exemplul la paşoptişti, care sunt îmbrăcaţi după moda nemţească. Adoptarea acestei mode era o modalitate de a arăta dorinţa lor de a se desprinde de trecut”.

„La femei, schimbările sunt radicale. Apare moda crinolinei, cu rochiile acelea foarte umflate, pe cercuri de metal, destul de greu de manevrat. La începutul secolului XX existau acele pălării foarte ample, pline de pene, încât la unele teatre se puneau afişe în care se spunea că doamnele erau obligate să le lase la garderobă”, continuă curatorul.

 

„Oamenii de rând purtau hainele până la distrugere”

Hainele oamenilor obişnuiţi prezentate în expoziţie sunt mult mai puţine: „Oamenii de rând purtau veşminte din aba, un postav gros de lână făcut ca să reziste. Veşmintele acestei categorii erau purtate până la distrugerea completă, erau peticite şi răspeticite. Situaţia financiară nu le permitea să aibă o garderobă. Aveau un rând, două de haine pe care le purtau până la distrugere”.

Totuşi, în expoziţie există un costum de surugiu (vizitiu): foarte colorat, costumul are şi o mantie din postav gros de lână şi este foarte greu, cântărind în jur de 7 kilograme.

Costum de vizitiu de la jumătatea secolului al XIX-lea

În total, la muzeu pot fi văzute aproximativ 150 de costume şi de haine, dar şi accesorii: bijuterii, nasturi, evantaie, mănuşi, poşete, pălării, umbrele. Expoziţia va fi deschisă până la sfârşitul lunii august.

În perioada în care expoziţia va fi deschisă, MNIR invită publicul să aducă piese vestimentare şi accesorii vechi, deosebite (de dinainte de 1980): „Dacă sunt piese mai valoroase, noi ne dorim să le lase, fie ca donaţie, fie în custodie pe o perioadă de timp, rezervându-ne dreptul de a face o selecţie a ceea ce ni se prezintă. A venit o artistă care şi-a arătat intenţia de a ne dona o parte din obiectele vestimentare purtate pe scenă şi pe care chiar dânsa le-a creat”. Dacă se vor strânge suficiente haine aduse de public, acestea vor fi expuse în cadrul unei microexpoziţii ce se va amenaja la muzeu.

Text şi foto: Andreea Dogar – Yahoo News

 

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.