Deşi numără peste 100 de miliarde de stele, Calea Lactee este o galaxie relativ mică

0 10

Calea Lactee, galaxia din care face parte și sistemul nostru solar, cuprinde peste 100 de miliarde de stele, pe lângă un volum uriaș de gaze și praf cosmic, precum și de materie întunecată și totuși este o galaxie „pitică” prin comparație cu alte galaxii din Univers, conform unui material publicat de The Daily Beast.

În Univers există galaxii cu o masă de sute de ori mai mare decât a Căii Lactee, galaxii care sunt de obicei asociate în clustere galactice ce se pot întinde pe milioane de ani lumină. Clusterele galactice sunt cele mai mari obiecte din Univers care sunt menținute de propria atracția gravitațională. Conform unor noi studii, aceste galaxii gigantice se pot naște doar în clustere, medii suficient de bogate în praf, gaz și materie întunecată pentru ca aceste galaxii să poată ajunge la un asemenea volum și dimensiuni.

Pentru a înțelege galaxiile trebuie să înțelegem mediul în care se află. Calea Lactee este cea de-a doua galaxie ca mărime dintr-un grup de galaxii denumit „Grupul Local (Local Group — LG), alături de galaxia Andromeda și peste 50 de alte obiecte cosmice mai mici. Acest Grup Local este mult mai mic decât un cluster galactic, fiind format dintr-o masă mult mai mică de gaz și praf cosmic.

Prin contrast, Clusterul Coma — un gigantic cluster galactic aflat la 320 de milioane de ani lumină distanță — numără peste 1.000 de galaxii de sute de ori mai mari decât Calea Lactee, printre care și 10 galaxii spiralate foarte strălucitoare, vizibile și prin intermediul instrumentelor optice folosite de astronomii amatori.

În Clusterul Coma, dar și în alte clustere galactice similare, galaxiile spiralate, așa cum este Calea Lactee, sunt plasate spre margine, în timp ce în centru sunt uriașele galaxii eliptice. Galaxiile eliptice sunt aglomerări de stele roșii, importante pentru că le arată astronomilor cum arată o galaxie ajunsă „la vârsta a treia”: aceste galaxii și-au epuizat gazul și praful cosmic și nu mai produc noi stele. Prin contrast, galaxiile spiralate adăpostesc stele mai tinere, care emit lumină spre culoarea albastră a spectrului.

Clusterul Coma, la fel ca și Grupul Local, reprezintă rezultatul a miliarde de ani de evoluție cosmică. Spre exemplu, în funcție de vârsta stelelor, cunoaștem că galaxia noastră are vârsta de aproximativ 13,2 miliarde de ani. Nu putem vedea exact cum arăta galaxia noastră în perioada în care se forma, dar Universul le oferă astronomilor instrumentele necesare pentru a evalua modul în care s-a format Calea Lactee, un fel de arheologie cosmică.

În timp ce citești acest material, lumina are nevoie de aproximativ 1/1 miliard dintr-o secundă pentru a ajunge de la monitor la ochiul tău. Lumina solară călătorește timp de 8 minute până ajunge la Pământ, iar lumina unor stele masive și foarte strălucitoare, așa cum este Betelgeuse, ajunge pe Pământ după zeci de ani sau chiar secole. Cu alte cuvinte, atunci când ne uităm pe cer este ca și cum am privi înapoi în timp. Astfel, Clusterul Coma pe care-l vedem în prezent este Clusterul Coma așa cum arăta în urmă cu aproximativ 320 de milioane de ani.

Însă chiar și un interval de timp de ordinul sutelor de milioane de ani este foarte scurt raportat la timpul cosmic, iar astronomii caută obiecte și mai îndepărtate. Cu cât o galaxie este mai îndepărtată, cu atât este mai greu de observat. Pentru a observa un cluster galactic aflat la mare distanță în spațiu-timp, astronomii trebuie să identifice mai multe galaxii aflate la aproximativ aceeași distanță față de Pământ și apoi să se asigure că acestea fac parte din aceași structură cosmică și nu sunt alăturate în mod aleator.

Din acest motiv, anunțarea descoperirii clusterului galactic denumit JKCS 041 a provocat vâlvă printre astronomi. Aflat la 9,9 miliarde de ani lumină distanță, acest cluster galactic este cel mai îndepărtat obiect cosmic de acest fel descoperit până în prezent. Astronomii au descoperit acest cluster în 2006, însă distanța este atât de mare încât au avut nevoie de mai mulți ani pentru a se asigura că toate cele 19 galaxii gigantice observate fac parte din același cluster. Acest lucru a implicat măsurarea distanței la care ne aflăm față de fiecare dintre aceste 19 galaxii dar și măsurarea distanței dintre ele, pentru a determina dacă sunt suficient de apropiate pe cer pentru a se afla sub imperiul forței gravitaționale reciproce.

Ținând cont de numeroasele galaxii strălucitoare observate, se poate să existe numeroase alte galaxii în clusterul JKCS 041 care sunt pur și simplu prea puțin strălucitoare pentru a fi văzute. Acest lucru înseamnă că acest cluster poate reprezenta un bun exemplu pentru modul în care ar fi arătat Clusterul Coma în perioada sa de tinerețe.

De asemenea, foarte interesant este cât de mature sunt aceste galaxii, chiar dacă datează de acum 9,9 miliarde de ani. La fel ca și în cazul Clusterului Coma, cele mai tinere stele se află în galaxiile din apropierea marginii clusterului, foarte puțin noi stele aprinzându-se în galaxiile din zona centrală.

Aceste informații ne spun foarte multe lucruri despre evoluția aglomerărilor galactice. Odată ce procesul de naștere a stelelor se oprește într-o galaxie, singurul mod prin care o astfel de galaxie poate crește este prin contopirea cu alte galaxii sau prin „înghițirea” unor corpuri galactice mai mici.

Contopirea a două galaxii se poate produce doar dacă acestea sunt suficient de apropiate una față de cealaltă. Spre exemplu, astronomii se așteaptă ca peste 5 miliarde de ani Calea Lactee să se unească cu Andromeda, formând împreună o gigantică galaxie eliptică. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata