Grădină în stil francez, dar cu legume

0 34

Să ai o grădină de legume pentru noi e ceva foarte obişnuit, căci cine are părinţi sau bunici la ţară nici nu poate concepe o gospodărie fără aşa ceva. Dar ce zici de o grădină frumoasă cu legume? Da, una cu iz francez? Ei bine, occidentalii care de secole au dezvoltat concepte de grădini formale, adică amenajate pentru plăcerea vizuală şi pentru delectarea nărilor, şi-au îndreptat atenţia către grădinile de legume formale.

Da, cele franceze sunt caracterizate de o amenajare geometrică, unde totul este perfect organizat şi delimitat. Dezvoltate în perioada renascentistă şi barocă, grădinile artistocraţilor francezi au fost o sursă de inspiraţie pentru peisajişti din întreaga lume.

Dar şi în Franţa secolului XVIII au existat grădini rurale în care zonele erau împărţite între zonele cu legume şi cele de plăcere, una de referinţă fiind cea a Marchizului de Giardin din Ermenoville, căci de la ea a pornit conceptul de amenajare peisagistică tipic franceză.

Dar grădina pe care ai s-o vezi este una de mai mici dimensiuni comparativ cu cele de pe domeniile de altădată ale aristocraţilor francezi, însă foarte şarmantă. Vei putea observa în planul peisagistului John Staab de la The Brickam Group forma de sfert de cerc a grădinii. În formele radiale clar trasate de borduri concentrice organizate în jurul unui fântâni centrale, sunt plantate legume, fructe şi flori (în special trandafiri). Da, este o grădină frumoasă şi folositoare totodată, parfumată şi aromată, colorată şi variată.

Interesant este faptul că aici toată apa în surplus este direcţionată către zona fântânii, unde sunt plantate specii iubitoare de apă precum rogoz (Juncacea), papură (Cyperacea) şi papirus (Cyperus). Este practic captată apa de la suprafaţă, cea care se scurge după udarea cu furtunul.

De aceea există o pantă uşoară ce coboară de la extremităţile grădinii către centrul ei. De asemenea, merită precizat că toată grădina se udă manual, deci nu are sistem de irigare. De ce? Pentru a putea controla cantitatea de apă necesară fiecărui grup de plante. Castraveţii au nevoie de o anumită cantitate, la fel şi roşii, pe când trandafirii sau fructele de pădure de alta.

Contează enorm cum sunt grupate plantele şi din punct de vedere al compatibilităţii, dar şi al necesarului de apă. Într-o grădină ca aceasta ele sunt grupate şi pentru a oferi umbră la nivelul solului şi astfel a fi împiedicată evaporarea apei.

De asemenea, plantele sunt rotite anual, adică se plantează altceva în rondurile de aici pentru a nu sărăcii solul, dar se foloseşte şi compost pentru a îmbogăţii calitatea pământului. Pe lângă plante, în desăvârşirea aspectului grădinii, contează mult elementele arhitecturale, de la suporturile pentru roşii sub formă de colivii, finisajul şi culoarelea pavaele folosite şi până la gardul şi căsa de grădină există aci. Mie mi-a plăcut tare mult. O grădină ca asta o văd fără probleme în oraş. Sper să te inspire şi pe tine!

 

Adela Pârvu

www.adelaparvu.com

[nggallery id=177]

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata